Ionuţ Caragea, poetul născut pe Google

Duminică, 11 martie, la Muzeul Literaturii Române din Iaşi – Casa Pogor, într-un cadru extrem de intim şi select, poetul Ionuţ Caragea şi-a făcut debutul în faţa publicului românesc cu primele sale două volume – Delirium Tremens şi M-am născut pe Google.

Venit de pe meleaguri îndepărtate, din Canada, oraşul Montreal, poetul Ionuţ Caragea a reuşit să încălzească inimile celor prezenţi prin discurs, recitare şi prezenţă scenică. Nu putem trece cu vederea numele sonore ale poeziei româneşti şi ieşene care au răspuns cu plăcere invitaţiei editurii Stef: poetul şi criticul literar Marius Chelaru, poeţii Daniel Corbu, Florin Ţupu, Liviu Apetroaie şi invitatul special Valeriu Stancu.

De ce Iaşi? Răspunzând acestei întrebări, am descoperit respectul şi pasiunea poetului pentru plaiurile mioritice moldoveneşti, Eminescu fiind în accepţiunea sa, imposibil de comparat şi uitat. Printr-o coincidenţă fericită am spune, ofertat de editura Stef încă de pe vremea când activa pe unele siteuri internet, Ionuţ Caragea alege colaborarea cu omul de carte şi traducătorul Dumitru Scorţanu. De altfel, poetul a menţionat preferinţa de a debuta la o editură nouă, dorind a începe de jos şi a se face cunoscut nu prin faima numelui unei edituri ci prin propria poezie.

Poate că titlurile celor două volume, la prima vedere, sună şocant. Însă ascultând dramele poetului aflat departe de ţară şi de cei dragi, am simţit că poezia sa ne este familiară, uneori pe fondul unei gândiri profunde, filozofice, alteori printr-un repertoriu clasic de mare naturaleţe. Delirul cu tremurături poetice, este un adevărat purgatoriu, însă Ionuţ Caragea menţionează: „dragostea naşte suferinţă, poezia o transcende”, cu trimitere indirectă spre definiţia lirismul dată de Emil Cioran.

Epoca internetului îl afectează profund pe autor. Poezia sa are un loc special, undeva între gnosticism şi nihilismul contemporan specific noii generaţii world wide web. Născut pe Google, Ionuţ Caragea percepe poezia ca pe un download ceresc şi speră să rămână poet chiar dacă serverul va pica. Totuşi el precizează că internetul este un mijloc şi nu un scop în sine în activitatea literară. Cartea reprezintă adevărata desăvârşire, realizată în urma unei munci asidue, cu mari sacrificii.

Ionuţ Caragea stârneşte controverse, dacă stăm să ne gândim la faptul că este sportiv de performanţă. Însă bogatele sale lecturi, pasiunea încă din copilarie pentru genul S.F şi mai târziu descoperirea celuilalt Eu prin poezie, i-au conferit o mare lejeritate în scriere, un ludic deosebit al cuvântului şi originalitate. Stilul său poetic ne surprinde de fiecare dată. Poetul Florin Ţupu face referire la voluptatea artistică prezentă în opera lui Ionuţ Caragea, pe fondul unei versificaţii sincere, curate: „femeia doarme/cât este de frumoasă/fără să-i ceri/fără să speri”, cuvinte care te duc cu gândul la o sculptură de Brâncuşi. O viziune erotică foarte frumoasă o întâlnim în versurile: „Femeie, femeie şi muză şi fee/Mă scurg liniştit de năvalnic în pântecul tău/De Mare Egee”. Tot poetul ieşean evidenţiază că Ionuţ Caragea ştie şi jocurile cu antinomiile, ştie şi jocurile lexicale. Poetul creează cuvinte interesante precum „homosepiefemeră”, „naugrafia”, dar în acelaşi timp foloseşte şi o ironie subtilă în texte precum „Poemul porcului” sau „Cea mai veche meserie din lume”.

Cititorul nu are ocazia de a se plictisi, atunci când există riscul unei platitudini în desfăşurarea poemelor, Ionuţ Caragea ştie să salveze de fiecare dată, venind cu instantanee ludice deosebite, la fel ca în poemul „Visul unui eunuc”.

Poetul şi moderatorul Liviu Apetroaie descrie volumul „M-am născut pe Google” ca fiind mult mai compact, mult mai subtil şi filozofic, fiind nuanţat ca şi volumul „Delirium Tremens” în câteva variante stilistice, de la postmodernism cu vers alb până la poeziile cu rimă.

Poetul şi criticul literar Marius Chelaru porneşte de la un vers care este definitoriu pentru al doilea volum: „m-am născut pe Google şi voi muri în inima lumii/m-aţi căutat peste tot şi eram pretutindeni în adâncul fiinţei”, remarcând două ipostaze pe care Ionuţ Caragea vrea să le contrabalanseze: naşterea pe Google şi cealaltă, care duce spre inima fiinţei, spre latura concretului, existenţialului, aşa cum îl vedem prin cărţi, prin tipărituri, prin tangibil, prin ceea ce suntem noi obişnuiţi să numim realitate virtuală. Unul dintre textele în care autorul reuşeşte să îmbine cele două ipostaze este poezia „Download”: „Doamne/am primit mesaj de la tine/în timp ce mă spovedeam pe hârtie/s-a înfiripat un link între cer şi pământ/prin care mă hrăneam prin care te downloadam/poezie”.

Reputatul critic şi poet nu crede că Ionuţ Caragea şi-a pus problema în ce curent s-ar încadra, aşa cum o fac unii autori contemporani. Problema lui ar fi dacă vreţi o îmbinare între căutarea unui stil şi în ce limbaj să-l încadreze, lucru firesc pentru un debutant, poate şi de aceea este balansul pe care îl vedem între ironie, între joaca de cuvinte şi în contrapendularea acestor două lumi, virtualul şi realul. De fapt, spaţiul virtual a fost pentru Ionuţ Caragea, după cum menţiona şi autorul, refugiul în care a putut publica, poate din motive de căutare sau poate din motive de timp.

Pe final, îmi voi exprima ca cititoare şi mai puţin ca autor de poezie sau critic, câteva impresii despre acest autor, care se vrea un element nou, de forţă în peisagistica literaturii contemporane, după cum menţiona şi poetul Daniel Corbu. În poezia lui Ionuţ Caragea, cuvântul are o mare forţă asupra cititorului, fiindcă nu este o noţiune abstractă, e un fel de modulaţie a eului. Ionuţ Caragea este un făuritor de versuri în care sunt provocate conştient anumite cuvinte care vin unul după altul ca şi când ar fi fost programate, pe fondul unui registru multiplu de exprimare. Descoperi în poezia sa nu o emoţie obiectivă, ci mai mult o emoţie estetică, exprimând o anumită savoare ce ne va reveni în minte la fiecare recitire. Poetul încearcă fondarea fiinţei prin cuvânt, îndemnând cititorul să distingă umbrele de lumini. Voltaire spunea că: „Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile”. Ionuţ Caragea este un suflet mult prea sensibil având în vedere că practică un sport destul de dur, el are îndrăzneală şi ingeniozitate, iar poezia lui nu poate fi recunoscută ca atare decît de cei “care au o inimă”, în concluzie, poezia este ceea ce este perceput drept poezie de cei “capabili să judece”.