« Home

Ionuţ Caragea - "Din spuma valurilor" (Citate din opera poetică şi aforisme)
 

Aprecieri despre aforismele lui Ionuţ Caragea: AICI

 
 
Editura Fides din Iaşi a publicat în 2017 un nou volum semnat de Ionuţ Caragea, initulat "Din spuma valurilor". Este o antologie de 224 de pagini care cuprinde o selecţie de 1501 de citate şi aforisme scrise în perioada 2006-2017.  Redactorul cărţii a fost Dumitru Scorţanu, directorul editurii Fides. Coperta: Ionuţ Caragea şi Dumitru Scorţanu. Ilustraţia: Sea foam at Ocean Beach in San Francisco; autor: Brocken Inaglory (Wikipedia); în fotografie, Ionuţ Caragea la Tecuci, în 2017. Pentru comenzi: Librărie.net sau editura Fides (editura_fides@yahoo.fr).

 

Scurtă prezentare a autorului

 

Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este poet, prozator, critic, editor, autor de aforisme şi promotor cultural. Locuieşte în Oradea, România. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, membru de onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ, membru onorific al fundaţiei Maison Naaman pour la Culture din Liban, membru al Elis – Reţeaua românilor remarcabili din lume, membru de onoare al Asociaţiei Internaţionale de Paradoxism, membru al organizaţiei culturale Diversité Artistique din Montréal, membru al organizaţiei culturale Poetas del Mundo din Chile etc. În urma prieteniei şi legăturii de nume cu prinţul Eugen Enea Caraghiaur, primeşte în 2008 titlul nobiliar de Baron al Casei Cumane de Panciu.

A debutat în anul 2006, la Editura Stef din Iaşi, cu volumul de versuri Delirium Tremens. Poeziile, aforismele, nuvelele de ficţiune şi eseurile critice îi sunt publicate în numeroase reviste, ziare şi antologii din România şi din diaspora.

Este publicat în limba italiană, împreună cu alţi 19 autori, în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013). În iunie 2012 câştigă Premiul de creativitate la Concursul Internaţional Naji Naaman cu aforisme din volumul Dicţionarul suferinţei (Editura Fides, Iaşi, 2008), traduse în limba franceză de Prof. univ. dr. Constantin Frosin. Este publicat în antologia premiilor literare Naji Naaman 2012 în trei limbi: română, franceză şi arabă. Este inclus de Nicolae Mareş în Cartea înţelepciunii universale. Maxime şi cugetări din literatura universală (Editura eLiteratura, Bucureşti, 2014). Este publicat, împreună cu alţi 19 autori, în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Digital Unicorn, Constanţa, 2016), iar în 2017 este unul dintre cei 40 de autori incluşi în a doua ediţie a aceleiaşi antologii.  În 2017 câştigă premiul special „Mihai Pauliuc” la prima ediţie a Festivalului Internaţional al Aforismului pentru românii de pretutindeni şi este inclus în antologia festivalului. A fost printre câştigători la mai multe concursuri de poezie, aforisme, critică literară şi proză scurtă. Este tradus în şase limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă şi albaneză. A fost numit Poetul născut pe Google, după numele volumului M-am născut pe Google (Editura Stef, Iaşi, 2007). În 2012 i-a fost publicată, sub pseudonimul Snowdon King, traducerea în limba engleză a romanului science-fiction Uezen, la editura americană Wildside Press.

În perioada 2003-2011 a trăit în Montréal, Canada, devenind cetăţean canadian în anul 2008. A activat ca instructor sportiv şi sportiv de performanţă, continuându-şi cariera de rugbist începută în România. În acelaşi timp şi-a descoperit vocaţia de scriitor şi a fondat pe 16 iulie 2008, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi Editura ASLRQ. În calitate de editor şi fondator al editurii ASLRQ a realizat în 2009, împreună cu Adrian Erbiceanu şi Dumitru Scorţanu, prima antologie a scriitorilor români din provincia Québec, o lucrare de referinţă din literatura diasporei. A doua antologie a văzut lumina tiparului în 2015. Se implică puternic în promovarea culturii româneşti în spaţiul nord-american, fiind webmaster, webdesigner şi promotor literar pe site-ul Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec (www.aslrq.ro), fondator al cenaclului literar Prietenii Poeziei şi redactor-şef al revistei ASLRQ. În februarie 2012 se întoarce în România şi se stabileşte la Oradea.

A publicat peste 30 de cărţi (poezie, aforisme, science-fiction, eseuri critice, memorialistică, antologii). Este considerat de critica literară unul dintre liderii generaţiei poetice douămiiste şi unul dintre cei mai atipici şi originali scriitori de care dispune în prezent România.

Biografia detaliată: www.ionutcaragea.ro

 

 

Adevărul
 
1.                  Nu există metaforă mai frumoasă ca adevărul gol-goluţ.
 
2.                  Dacă adevărul ar avea umbră, i-am spune Om. Dacă ar avea urmă, i-am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i-am spune speranţă. Dacă l-am şti dinainte, i-am spune destin. Dacă l-am uita, i-am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i-am spune Dumnezeu.
 
3.                  Adevărul se hrăneşte pe sine cu adevăruri lăsate de izbelişte.
 
4.                  Singurul adevăr care mi se permite – stângăcia inimii şi dreptatea crucii.
 
5.                  Adevărul aparţine doar oaselor. Oaselor, oaselor, frigului oaselor…
 
6.                  Nu era mai bine să fiu un Iona în pântecul adevărului, trăind în adevăr, murind în adevăr?
 
7.                  Adevărul – sufletul rezidual al gândurilor abisale.
 
8.                  Cât de mult îşi îndrăgesc unii oameni propriile adevăruri, ca pe nişte haine scumpe. Şi cât de repede se leapădă de ele… încercând să-şi atingă scopul.
 
9.                  Puţină răbdare nu strică. Sunt adevăruri care ghilotinează farmecul clipei.
 
10.              Pentru a înfrunta minciunile vremurilor noi, oamenii nu au nevoie de noi adevăruri. Tot vechile adevăruri le vor salva şi înfrumuseţa viaţa.
 
11.              Să afli adevărul şi să te bucuri de el este precum mâncatul seminţelor de floarea-soarelui. Are mai mult farmec să spargi seminţele între dinţi pentru a ajunge la miez, decât să cumperi o pungă cu seminţe deja decojite. Chiar dacă, uneori, mai simţi şi gustul unui miez mucegăit.
 
12.              Când adevărul ţâşneşte ca o flacără, nu ţine palma deasupra lui doar pentru a demonstra celorlalţi cât de rezistent eşti la căldură.
 
13.              Poţi renunţa la adevărul altora, dar nu renunţa la întrebările lor despre adevăr.
 
14.              Adesea, adevărul vieţii e ascuns în lacrima omului singur.
 
15.              Adevărul aşteaptă precum o umbră despre care evităm să vorbim. O umbră care continuă să ne şoptească rugăciunile.
 
Aforismul
 
16.              Să nu credeţi orbeşte în cuvintele unui aforism, chiar dacă autorul are un nume de marcă. Celebritatea şi moartea nu sunt instanţele supreme ale adevărului. Folosiţi-vă mereu mintea şi inima pentru a verifica ce vi se potriveşte mai bine. Vremurile se mai schimbă şi, odată cu ele, şi percepţiile oamenilor.
 
17.              Nu am încredere în tinerii care scriu aforisme, fără ca aceştia să fi confirmat şi fără să fi aflat esenţa în alte genuri literare, mai ales în poezie. În spatele cuvintelor pline de emfază se ascunde multă ipocrizie, multă dorinţă de afirmare şi foarte puţină înţelepciune. Ei scriu cu cărţile altora pe masă, nu cu cartea propriei lor vieţi.
 
18.              Trăiesc cu speranţa că poezia şi aforismul mai au puterea să salveze suflete rătăcitoare atunci când nimeni nu mai are timp pentru lectura unui roman de calitate.
 
19.              E greu să fii un aforist înţelept atunci când oamenii vor definiţii convenabile pentru toate păcatele lor.
 
20.              Aforismul este pepita de aur pe care aforistul o găseşte în meandrele inspiraţiei.
 
21.              Piatra lui David a dărâmat un munte de carne. Aforismul poate şi el dărâma un munte de literatură.
 
22.              Aforismul are în ochii cititorului un anumit sens care poate fi asociat cu o anumită culoare. Dar să nu uităm că acea culoare se formează din combinaţii de culori primare şi nonculori. Un pic de sânge, un pic de mare şi cer, un pic de soare, un pic de întuneric, un pic de puritate.
 
23.              Aforismul este o acoladă care se închide în cerc şi devine punct.
 
Ajutorul
 
24.              Există momente în viaţa noastră când ajutorul celor morţi este mai important decât ajutorul celor vii.
 
Alegerea
 
25.              Vine o vreme în viaţa asta scurtă şi complicată când trebuie să tragem o linie şi să decidem ce trebuie făcut mai departe. O alegere necesară pentru a evita monotonia cu care se scurg clipele, zilele, anii. Dar cât de greu este să alegem atunci când inima şi mintea o apucă pe drumuri diferite!
 
Amintirea
 
26.              Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvânt a fost amintire.
 
27.              Acele ceasornicului îmi peticesc amintirile.
 
28.              Amintirile – epavele de pe fundul mărilor interioare.
 
29.              Amintirile miros a iarbă cosită.
 
30.              Amintirile – florile de pe mormântul clipelor nepreţuite.
 
31.              O amintire se-ascunde într-un gând exilat în uitare…
 
32.              Amintirile mi-au făcut capul calendar…
 
33.              Amintirile sunt ca lumina unor licurici în noaptea viselor destrămate de zgomotul surd al cărnii.
 
34.              Amintirile au colţi de fildeş.
 
35.              Amintirile – hainele vechi care se destramă la fiecare plângere.
 
36.              Cine trăieşte numai din amintiri, ajunge uitarea întregii lumi.
 
37.              Prometeu a furat focul zeilor şi l-a dăruit oamenilor, dar eu nu voi rămâne nici măcar cu fumul flăcării care a ars în mine.
 
38.              Oricât de bătrân şi slab aş fi, tot m-aş da în caruselul amintirilor.
 
39.              Luăm parte la praznicul simţurilor, dar numai resturile lui ne ţin de foame: amintirile.
 
40.              Sub aripile de ceară ale nostalgiei îmi îngrămădesc amintirile, le păstrez pentru ziua în care sufletul îmi va cerşi ultimul zbor către stele.
 
41.              Când mori se deşiră şi ultimele două ochiuri de amintiri cusute cu firul vieţii.
 
42.              Omul nu se poate repune în mişcare fără marşarierul amintirilor.
 
43.              Amintirile – pumnul de pastile pentru cei care suferă de metastaza timpului.
 
44.              Nu poţi supralicita o iubire-n prezent cu amintiri de doi bani...
 
45.              Amintirile sunt ca frunzele din copacul vieţii. Se desprind, plutesc pe aripile de visuri şi iluzii ale sufletului, apoi se aştern pe aleea deznădejdii, aşteptând paşii grei şi nemiloşi ai morţii. 
 
46.              Nu este un defect să-ţi aminteşti totul. Să ignori tot ce-ţi aminteşti, asta îţi poate crea mari probleme.
 
47.              Amintirile iubirii sunt precum cenuşile. Sunt cenuşi sub care focul încă mai mocneşte, sunt cenuşi pe care le răspândeşte vântul sau le depun ploile, fertilizând alte pământuri.
 
48.              Decât să deţii şi să controlezi o parte din lumea înconjurătoare, mai bine să păstrezi toată frumuseţea lumii în inimă şi în amintirile tale.
 
49.              Amintirile sunt ca peştii ce înoată mereu împotriva curentului. Îşi caută tinereţea la izvoarele timpului, apoi pier şi ajung în marea cea mare…  
 
50.              Între fericirea pierdută şi fericirea regăsită e adeseori distanţă de-o amintire.
 
51.              Amintirile cele mai frumoase sunt tablourile din camera singuratică a sufletului. În faţa lor sufletul adoarme sau se trezeşte, bucurându-se, plângând sau oftând. Şi tot lor le spune adio când îşi părăseşte camera, rugându-se să le poată ţine minte pentru totdeauna.
 
52.              Aşa cum frunzele plutesc pe râuri molcome, aşa şi amintirile plutesc pe sângele domolit al omului înţelept.
 
53.              Pe omul care îşi păstrează caracterul frumos, îl încap toate hainele amintirilor.
 
54.              Amintirile noastre sunt felinarele de pe strada întunecată a trecutului, strada pe care ne place să rătăcim de unii singuri atunci când suntem trişti.
 
55.              Amintirile sunt monedele pe care le aruncăm în fântâna sufletului nostru. Atât de multe aruncăm, încât dau lacrimile pe afară.
 
56.              De ce unii oameni sunt de gheaţă? Fiindcă ei păstrează în suflet statuia amintirii, statuia ridicată din ceara lumânărilor topite.
 
Apa
 
57.              Există ape limpezi care reflectă frumuseţea şi măreţia naturii, există ape limpezi care reflectă frumuseţea şi măreţia sufletului. Unele sunt un dar al iubirii, celelalte sunt un dar al suferinţei.
 
Aripile
 
58.              Chiar dacă nu mai poţi zbura, aripile tale pot fi un pod între două continente de singurătate.
 
Arta
 
59.              Arta este modul de convieţuire reciproc avantajos între partea umană a unui creator şi partea sa divină.
 
Aşteptarea
 
60.              Mulţi aşteaptă peştişorul de aur... Dar în acvariul vieţii lor înguste, ei sunt momeli sau peşti răpitori, niciodată alţi peştişori de aur.
 
Ateismul
 
61.              Ateismul – ipocrizia de lux a scepticilor.
 
Atingerea
 
62.              De ce nu te ating? Nu sunt nici mâna stângă, nici mâna dreaptă. Sunt inima cu aripile-ntinse.
 
63.              Nu mi-a fost teamă să cred ca există ceva mai mult decât mine şi tocmai de aceea voi iubi necuprinsul începând cu atingerea ta.
 
64.              Promit, ne vom atinge şi vom clădi iubirea, coloană infinită cu palmele pe cer. Şi vom culege stele, să le simţim zvâcnirea, când inimile noastre nu vor avea reper…
 
Bătrâneţea
 
65.              Până şi Dumnezeu s-a născut bătrân.
 
Băutura
 
66.              Când toţi îţi zic că eşti beat, ţi se spune să te culci. Dar când eşti mai treaz decât toţi ceilalţi, de ce ţi se spune că visezi?
 
67.              Cineva a preschimbat apa în vin, dar ne-mbătăm cu apă chioară…
 
68.              Unii oameni beau pentru a uita de ceilalţi, alţii uită de oameni pentru a bea, eu beau pentru a mă uita pe mine însumi în inima oamenilor.
 
Blestemul
 
69.              Al cui blestem îl purtăm noi oamenii, această simbioză între viaţă şi moarte, această ispită între a şti şi a nu şti, această lume în care dragostea îşi ispăşeşte pedeapsa?
 
Bogăţia
 
70.              Nu raporta fericirea la bani, căci în lumea aceasta ai mai multe şanse să fii sărac decât să fii bogat. Iar bogăţia, ori vine peste tine când e prea târziu, ori când e prea devreme.
 
Cartea/Lucrarea
 
71.              Oamenii caută în cărţi alinarea durerii care le-a stins glasul şi le-a prefăcut inima în cenuşă.
 
72.              Dacă ai citit o singură carte şi crezi tot ce scrie în ea, eşti mai prost decât erai înainte. Dacă ai citit mai multe cărţi şi crezi tot ce scrie în ele, eşti mai nebun decât erai înainte.
 
73.              Cartea unui poet este ca lacul unui munte de om cu izvor de inspiraţie. Câţiva cititori pescuiesc sensuri şi metafore pentru cina cea de taină cu sufletul lor, câţiva se scaldă şi se revigorează, iar cei mai mulţi merg pe marginea lacului, mulţumindu-se cu imaginea şi mirosul proaspăt al coperţilor.
 
74.              Oamenii care conduc lumea nu au niciun interes să-i facă pe proşti să citească. În cel mai fericit caz, le vor vinde cărţile care îi prostesc şi mai mult. Tocmai de aceea, o carte bună e atât de puţin mediatizată şi atât de greu de găsit...
 
75.              De ce este nevoie de cărţi? Pentru că prostia se autoconservă în faţa televizoarelor, monitoarelor, tabletelor şi telefoanelor „inteligente”.
 
76.              Oriunde deschid cartea, e-o inimă ce bate…
 
77.              Cartea este pilda vieţii noastre care ne aduce mereu aminte că la început a fost cuvântul. Dintre toate minunile lumii, cartea ne va face cu adevărat fericiţi.
 
78.              Cărţile necitite sunt cele mai triste morminte. Atâtea vieţi, atâtea pilde, atâtea mistere de folos nimănui, în timp ce oamenii caută doar un ascunziş mai bun înlăuntrul propriilor ruine în care să-şi depoziteze frica, neputinţele şi alte înjositoare secrete.
 
79.              Cărţile de poezie sunt cel mai frumos purgatoriu, filele lor având deja aroma paradisului.
 
80.              O carte este un nou acoperiş pentru suflet.
 
81.              N-am nevoie de aripi pentru a-mi face lucrarea. Mi-am însemnat umbra cu fierul roşu al cuvintelor mele. Când umbra mă părăseşte, cuceresc întunericul.
 
82.              De ce iubesc cartea de hârtie? Ascultă foşnetul paginilor! Pagina stângă ţine vioara, pagina dreaptă coboară arcuşul.
 
Călătoria
 
83.              Sufletul călătoreşte spre inima oamenilor, trupul călătoreşte spre inima pământului.
 
84.              Cel care vorbeşte despre călătoriile din lumea largă este un explorator al vieţii, cel care vorbeşte despre călătoriile din universul său interior este un explorator al nemuririi.
 
85.              Singurul adevăr din labirintul iluziilor este călătoria. Chiar dacă şi călătoria te poate duce înapoi de unde ai plecat.
 
86.              Cea mai frumoasă călătorie din care ne putem întoarce cu cineva de mână este visul cu ochii deschişi.
 
87.              Când ne-a trimis pe pământ, Dumnezeu ne-a dat un bilet de călătorie dus-întors. De îndată ce-am ajuns, ne-am vândut biletul unuia care promite mai multă căldură.
 
88.              Prin venele mele circulă o locomotivă cu aburi, prin creierul meu circulă o locomotivă electrică, prin vintrele mele circulă o locomotivă cu fluturi. Iar eu mă-ndrept spre vămile cerului într-o locomotivă de hârtie.
 
Căutarea
 
89.              Caută şi vei găsi. Dar nu căuta ca bezmeticul, căci ceea ce vei găsi este însuşi haosul.
 
Ceara
 
90.              O picătură fierbinte de ceară: o zvâcnitură de plăcere sau sigiliul ultimei scrisori către Dumnezeu?
 
Celebritatea
 
91.              Am un avantaj în faţa celebrităţii. Sunt încă viu, mi-au murit doar cuvintele.
 
Certitudinea
 
92.              Celei mai de temut dintre certitudini i se opune cea mai frumoasă şi dorită incertitudine.
 
Cerul
 
93.              Singura oglindă care-ţi va spune vârsta sufletului este cerul.
 
Clopotul
 
94.              Clopotele n-au niciodată nevoie să fie trase de limbă.
 
Coincidenţa
 
95.              Coincidenţa – destinul văzut prin ochii celorlalţi.
 
96.              Adesea suntem împinşi de la spate de vraja coincidenţei, fără să credem că poate fi doar o iluzie a destinului care ne joacă feste din pricina vulnerabilităţii noastre sentimentale.
 
Comoara
 
97.              Comoara este ceea ce eşti şi nu ştii.
 
Computerul
 
98.              Tastatura denaturează istoria însângerată a condeiului şi a foii de hârtie. Scriitorul păşeşte pe un drum al Golgotei pavat de o sută şi ceva de taste.
 
Conştiinţa
 
99.              Lumea se depreciază constant, iar cei care se zbat să transmită mesaje pentru trezirea conştiinţei se apropie de oameni la o distanţă optimă de înţelegere şi ajung ca tablele din jocul de Darts.
 
Copilăria
 
100.          Şi trece trenul copilăriei şi nu se opreşte decât la vămile cerului...
 
101.          Numai copilăria îţi poate oferi fericirea de-a gata.
 
102.          Lasă-l pe copil să se joace afară, să guste din libertate. Mai târziu, anii îl vor închide într-o cetate din care va trimite solie, un gând ambalat într-o poezie, către hotarele timpului, către copilărie...
 
103.          La început te afli în copilărie, mai târziu îţi ţii copilăria în braţe sau o ţii de mână, iar pentru restul vieţii îi porţi amintirea în suflet şi te bucuri ca un copil dacă redescoperi că locurile pe unde ai umblat singur, cu prietenii sau cu părinţii tăi, au rămas neschimbate.
 
104.          După ce bunicul din partea mamei termina de bătut nucii, bunicul din partea tatălui începea să bată cerul. Un bunic îmi oferea nuci, celălalt îmi oferea stele căzătoare. Acum îmi bat singur nucii, iar amândoi bunicii bat cerul...
 
105.          Sunt un suflet bătrân care se scaldă în lacrima veşniciei, visând copilăria celestă.
 
106.          Maturizare forţată - să alergi după trenul care merge pe linia altei vieţi, în timp ce trenul tău încă n-a plecat din gara copilăriei.
 
Creaţia
 
107.          Poţi fi superior în lumea în care te naşti, zeu eşti numai în lumea pe care o creezi singur.
 
108.          Nu există drog mai puternic decât creaţia, sentimentul acela când pluteşti şi lumea întreagă este la picioarele tale…
 
109.          Fie că e poezie, fie că e aforism, creaţia literară trebuie să esenţializeze, să ajungă acolo unde curge seva dumnezeirii.
 
Credinţa
 
110.          Credinţa şlefuieşte miracole.
 
111.          Oamenii aleşi de Dumnezeu nu se opresc niciodată. Şi, la un moment dat, atât de mare este suferinţa lor, încât totul pare să se sfârşească. Dar ce îi împinge, totuşi, dincolo de limitele lor? Este credinţa că există CEVA, CINEVA, dincolo de suferinţă şi temeri...
 
Crucea
 
112.          Crucile nu sunt decât nişte pansamente puse pe faţa pământului.
 
113.          Oricare dintre minunile lumii ar trebui să pălească în faţa crucii muritorului de rând. Dar cine are timp să plângă la fiecare cruce?
 
114.          Dacă învingi în războiul cu tine însuţi, nu-ţi mai pui piedică singur când îţi duci crucea.
 
115.          Ce e crucea? O carte împietrită de absenţa sufletului. Îi putem citi doar titlul.
 
Cunoaşterea
 
116.          Fructele din pomul cunoaşterii mai au şi viermi. De aceea este mai bine să fii prudent decât să fii lacom.
 
117.          Ceea ce învăţăm nu ne apără de ceea ce nu înţelegem.
 
118.          Când cineva spune că după atâţia ani n-a ajuns să te cunoască, ia-o ca pe un compliment. Tot ce cunoaştem capătă aspectul obişnuinţei.
 
119.          Ştim prea puţin pentru a fi zei şi prea mult pentru a fi oameni.
 
Curcubeul
 
120.          Azi, curcubeul a fost ucis de zeul smog.
 
121.          Între pământ şi cer, destinul nostru – curcubeul.
 
122.          Curcubeul – brâul lui Dumnezeu ce strânge suflete între lumină şi întuneric.
 
123.          Apa de ploaie se rupe la naşterea Curcubeului.
 
124.          Uneori, curcubeul răsare la o aruncătură de lacrimă.
 
125.          Curcubeul e dovada circuitului lacrimii în natura spirituală a omului şi a întregului univers.
 
126.          Când curcubeul răsare lângă noi, e semn că îngerii se află la o întindere de aripi.
 
127.          Se spune că doi oameni nu văd niciodată acelaşi curcubeu. Cu o excepţie, când amândoi alcătuiesc o singură fiinţă.
 
128.          Curcubeul apare când pasărea Phoenix îşi arcuieşte spatele, încercând cu disperare să se elibereze din mocirla acestei lumi.
 
129.          Când apare curcubeul, Dumnezeu ne aminteşte că sufletul nostru este cea mai frumoasă carte de colorat.
 
Cuvântul
 
130.          Cu cât cobori mai adânc în inima omului, cu atât ţi se astâmpără setea de cuvinte.
 
131.          Cuvintele – decoraţiile obţinute în războaiele minţii.
 
132.          Există cuvântul în faţa căruia oamenii mor. Dar ce cuvânt e acela şi cât îşi doresc unii oameni să-l ştie?
 
133.          Când crezi c-ai ajuns pe piscul cuvintelor, priveşte sus către stele.
 
134.          Cel care îşi face casă în mijlocul cuvintelor va avea întotdeauna pereţi de trainice vise.
 
135.          De unde veniţi voi, cuvintelor, din ce masonerie a nopţii, din ce magie albă a zăpezilor veşnice?
 
136.          Oare de ce cuvintele, oricâte-ar fi, nu ajung niciodată să exprime tăcerile şi privirile în faţa cărora ne dezbrăcăm uneori de complexe?
 
137.          Fiecare cuvânt este scheletul unui gând subnutrit ce nu mai încape în sarcofagul umbros al unei minţi prea înguste.
 
138.          Închide ochii, renunţă la cuvinte, urcă-te în corabia amintirilor ca Noe în arca sa, şi lasă-te dus de curenţii universului tău interior…
 
139.          Sunt doar o treaptă pe care tu păşeşti graţios – un cuvânt.
 
140.          Spune-mi, cu ce cuvinte să te satur de cuvinte?
 
141.          Cuvintele trec prin sângele meu, vin la sufletul meu să se-mbogăţească de sensuri, iar eu, lacom, le-nchid printre vintre, visând nemurirea.
 
142.          Cu fiecare cuvânt mi se scurge o picătură de viaţă.
 
143.          Câte cuvinte am sărutat până la glezna unei metafore...!
 
144.          Cuvintele se mişcă pe braţul unei spirale cu centrul în inimă.
 
145.          Cuvintele umblă cu ferocitate prin lume, scăpate din lesa divinei tragedii.
 
146.          Numai cine cunoaşte singurătatea va stăpâni cuvântul.
 
147.          Tăcerea accentuează profilul unui cuvânt.
 
148.          Ecoul ultimului cuvânt e dur, mai dur decât cuvântul în sine.
 
149.          Cuvintele – păsările negre căzute în dizgraţia cerului gurii.
 
150.          Mi-am rugat lacrimile să mai stingă durerea, mi-am rugat amintirile să mă lase să uit... şi s-a făcut linişte, atât de linişte încât au venit la mine toate cuvintele ce căutau în inimă locul de veci...
 
151.          Şi cad la patul lui Procust şi scriu, îmbătrânind în carnalul sicriu, fără ca sângele meu să-l ungă la suflet pe Dumnezeu. Şi între cer şi pământ mă doare pierderea fiecărui cuvânt...
 
152.          Cuvântul – cerşetorul din regatul speranţei.
 
153.          Cu mâinile tale poţi construi un mic paradis, cu dragostea ta îl poţi umple cu oameni. Dar ca să nu devină totul un haos, ai nevoie de cuvinte înţelepte.
 
154.          Nu fi trist, pune-ţi o dorinţă. Cuvântul tău e curcubeul care apare pe cerul gurii, după o ploaie de lacrimi.
 
155.          Dumnezeu este arhitectul bolţii mele palatine, dar mi-a lăsat cuvintele să decorez teatrul acestei vieţi.
 
156.          Adevăratul pictor al cuvintelor este acela care îşi face autoportretul cu ochii închişi pe pânza imaculată a sufletului.
 
157.          Sunt cuvinte care, chiar dacă au fost scrise pe nisip, durează mai mult decât cele care au fost scrijelite pe stâncă.
 
158.          Tot ce văd, tot ce ating… sunt cuvinte pline de viaţă.
 
159.          Pe foaia de hârtie au descălecat cuvintele apocalipsei mele personale. Sunt profetul propriei mele aneantizări.
 
160.          Sunt un cuvânt însetat care bea dintr-o fântână otrăvită cu muţenie.
 
161.          Cuvântul e plata gândului pentru intrarea în labirintul existenţei concrete.
 
162.          Cuvintele mele sunt crengi din arborele vieţii, crengi carbonizate de fulgerul inspiraţiei.
 
163.          Sufletul meu s-a născut fără aripi în cuibul inimii. Tot ce pot face este să-i împrumut pana cuvintelor mele cu care sfidez ameninţări abisale.
 
164.          Râul este în acelaşi timp şi izvor, şi creştere, şi vărsare. Aşa trebuie privit şi cuvântul, pentru a putea fi înţeles pe deplin.
 
165.          Aşa cum se deschide nufărul deasupra lacului, aşa se deschide şi cuvântul deasupra lacrimii.
 
166.          Sunt un om mângâiat de cuvintele absolutului.
 
167.          Sunt doar un om care se minunează de nemărginirea cuvântului.
 
168.          Am renunţat la cafea. Mai negre, mai dulci, mai amare sunt cuvintele. Şi mă readuc mult mai repede la normal.
 
Deliciul
 
169.          Orice deliciu este şi supliciu.
 
Delirul
 
170.          Delirul existenţei mele nu se regăseşte nici pe lista lui Dumnezeu şi nici pe cea a diavolului. Sunt condamnat la purgatoriu într-un alt spaţiu, într-un alt timp imortal.
 
171.          Delirul meu cu tremurături de gânduri – sindromul nemuririi.
 
Depresia
 
172.          Din depresie-n depresie, o să-i faci morţii impresie...
 
Despărţirea
 
173.          Orice despărţire este o bătălie pierdută pe frontul nevăzut al destinului.
 
Destinul
 
174.          Trilogia destinului – aceleaşi instrucţiuni de folosire a semenilor pe post de cobai: hrăneşte, creşte, ucide.
 
175.          Nimic nu e scris cu fierul roşu pe pielea destinului.
 
176.          Destinul – creionul ascuţit înfipt drept în inimă.
 
177.          Destinul meu este o clipă eternă de dimineaţă suspendată între şoaptele inimii.
 
178.          Să mă lovească soarta, să o lovesc şi eu.
 
179.          Destin, suferinţă adâncă, mă legeni pe braţe, părinte, şi-adorm în suflet de stâncă printre atâtea cuvinte...
 
180.          Chiar dacă naufragiezi sentimental, nu trebuie să te îneci în oceanul propriilor lacrimi. Destinul favorabil înfloreşte şi pe ţărmurile îndepărtate ale speranţei. Sufletul tău, o pală de vânt, te va purta acolo...
 
181.          Destinul pune mereu un sac de nisip pe spatele celui care crede că iubirea este doar un zbor pe aripile vântului...
 
182.          Destinul unei păpuşi: păpuşarul i-a tăiat sforile, iar ea a început să sufere de sindromul sforilor fantomă.
 
Diavolul
 
183.          Dracul a trecut pe profit. Nu ne mai ispiteşte cu mere, dar ne vinde în continuare gogoşi.
 
184.          Orice comerciant, pentru a-şi deschide o afacere, are nevoie de un singur CUI. Dracul a avut nevoie de mai multe.
 
185.          Eşti bun la ceva şi dacă ai sufletul rece. Dracul are nevoie în infern de aer condiţionat.
 
186.          Degeaba îţi vinzi sufletul, TVA-ul este de 666%.
 
187.          Sunt liniştit, cheile Raiului nu pot fi multiplicate de diavol. Altfel, s-ar menţiona în Biblie că Sfântul Petru e insomniac.
 
188.          Nu toţi oamenii folosesc nămolul pentru dureri. Unii îl folosesc pentru a compensa lipsa cozii.
 
Discreţia
 
189.          Discreţia este adeseori o invitaţie către spectaculozitate.
 
Distanţa
 
190.          Distanţa dintre iubire şi oameni se măsoară cu linia vieţii.
 
191.          La mijlocul distanţei dintre noi se află o închinăciune.
 
Dorinţa
 
192.          Dorinţele – voracele creaturi ale fluviului Sânge.
 
193.          N-am nici o idee despre dorinţa asta care şerpuieşte spre tine, lepădându-şi cămaşa...
 
194.          Sunt cel mai mare necredincios de pe pământul acesta care m-a învăţat să te doresc cu toată fiinţa, lepădându-mă de toate păcatele trupeşti între îmbrăţişările tale nelumeşti.
 
195.          Deseori, dorinţa noastră de a fi acceptaţi de ceilalţi este mai mare decât dorinţa de a face lucruri importante şi originale. Şi cum nu avem cu ce să-i surprindem pe ceilalţi, ajungem să ţinem discursuri patetice, condamnându-i pe aceia care nu apreciază sinceritatea şi conversaţiile despre starea vremii...
 
196.          Ai grijă ce-ţi doreşti... Iubirea îţi ia toate hainele de pe tine, fericirea îţi ia şi carnea de pe oase.
 
197.          Când eram mic, îmi doream să ajung cineva... Poate chiar altcineva. Acum, tot ce îmi doresc este să nu ajung un străin pentru mine însumi.
 
198.          M-am născut pe jumătate viu, pe jumătate mort, într-o lume pe jumătate strâmbă, pe jumătate dreaptă. Întreagă este doar dorinţa mea de a rămâne mereu uluit de frumuseţea iubirii...
 
199.          Peştişorul de aur îl poţi prinde în două moduri: îţi faci un năvod cu ochiuri de vis şi te înarmezi cu foarte multă răbdare sau îţi pui inima în cârlig şi te laşi în voia tuturor răpitorilor.
 
Dragostea/Iubirea
 
200.          Cred în mari iubiri, nu în mari amăgiri.
 
201.          Uneori, dragostea te loveşte ca un bumerang în moalele capului, exact atunci când speri să prinzi pasărea-n zbor.
 
202.          Iubirea – hoaţa care ne buzunăreşte mereu şi mereu.
 
203.          Iubirea – situaţia fără ieşire din coma profundă numită viaţă.
 
204.          Prefer oamenii care ştiu ce vor în dragoste. Un "mda" valorează cât o mie şi una de nopţi de suspiciuni...
 
205.          Dragostea seamănă câteodată cu o fiară care stă toată viaţa la pândă şi te ucide atunci când iubeşti cel mai tare.
 
206.          Dragostea levitează într-un univers imaginar în care suntem totul şi nimic.
 
207.          Te voi iubi prin lipsa mea, prin neatingerile mele, prin tăcerea mea, prin tot ce este incomensurabil.
 
208.          Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi.
 
209.          În loc să umplem spaţiul înconjurător cu propria noastră concepţie despre viaţă, mai bine umplem golul din noi cu iubire.
 
210.          Dragostea nu are nevoie de cuvinte însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.
 
211.          Dacă aş putea să te ascund în palmă sau într-un buzunar la piept, n-aş mai rămâne niciodată corigent la capitolul dragoste.
 
212.          Iubirea – fărădelegea comisă pentru a da un sens concret despărţirii.
 
213.          Iubirea – şirul infinit de întrebări pe care facem echilibristica vieţii.
 
214.          Merg cu haina descheiată, nu mai încap în mine de atâta dragoste.
 
215.          Te voi iubi în fiecare minut câte o zi, până când toţi anii se vor umple de preistorii.
 
216.          Dragostea nu are nevoie de spini. Să lăsăm sângele să ne ude la rădăcini, în fiecare dimineaţă să înflorească un zâmbet.
 
217.          Îmi fumez sângele cu degete fără filtru, mă droghez cu dragostea mea bolnavă de cancer.
 
218.          Iubirea nu face cursuri de dans.
 
219.          Dragostea doarme înăuntrul nostru ca o femeie bătrână îmbrăcată în negru.
 
220.          Mă-ntreb: de ce nu alegem o carieră în dragoste?
 
221.          Iubim fără să ştim ce-i iubirea şi când ştim nu mai reuşim să iubim.
 
222.          Să lăsăm dragostea să ne fie oracol.
 
223.          Iubirea este măsurată cu precizie de liniştea absenţei.
 
224.          Alchimia iubirii – lacrimile şi cuvintele.
 
225.          Iubirile – oazele de singurătate din vacarmul durerii.
 
226.          Dragostea – podul de flori dintre inimi.
 
227.          Dragostea – unicul perpetuum-mobile.
 
228.          Dragostea – ghilotina cu aripi.
 
229.          Ceva din mine caută ceva din tine. Bine că există iubirea.
 
230.          Dragostea – focul mocnit pe care aruncăm din când în când câte o speranţă… ca pe un lemn putred.
 
231.          Din punct de vedere sintactic şi morfologic, iubirea este o frază interminabilă.
 
232.          Mai nou, în paradisul iubirii, cresc doar arbori de cauciuc.
 
233.          Iubirea este dincolo de orice idee.
 
234.          Dragostea – fata morgana din deşertăciunea carnală.
 
235.          În faţa dragostei… până şi cerul cade în genunchi.
 
236.          Dragostea, ca şi adevărul, rămâne mereu pe fundul paharului.
 
237.          Iubirea – miracolul ce trece dintr-un trup într-altul, rememorând infinitul.
 
238.          Jungherul acela sălbatic numit dragoste, odată intrat în inimă, nu mai iese decât cu maşina de găurit visuri.
 
239.          Orice iubire începe în cheia sol.
 
240.          Dragostea se reciclează, sufletul se vinde, păcatele se cumpără...
 
241.          Dragostea nihiliştilor –  trăiesc cu convingeri şi se culcă cu temeri.
 
242.          Dragostea – cordonul ombilical dintre fiinţă şi suflet.
 
243.          Am trăit trei vieţi cât trei strângeri de pleoape pentru a ajunge să mă îndrăgostesc de tine la prima vedere.
 
244.          Concursuri de Miss sau concursuri de câini, dragostea este aceeaşi. Oamenii au transformat-o într-un animal de lux care răspunde doar la comanda: culcat!
 
245.          Iubirea apare când Dumnezeu se priveşte cu două chipuri în aceeaşi oglindă.
 
246.          Care ar trebui să fie ambiţia unui îndrăgostit? Să renunţe la sine până se regăseşte complet în celălalt.
 
247.          Oricât de bun ai fi, oricât de mult ai oferi, oricât de bine ai face lucrurile, depinde cine face diferenţa, depinde cine te iubeşte.
 
248.          O vorbă înţeleaptă spune că peştele de la cap se împute. Completez: şi iubirea la fel...
 
249.          Iubirea – sacul fără fund în care ne aruncăm speranţele, ca pe nişte haine murdare.
 
250.          Îmi place să trăiesc acele zile în care prima propoziţie cu care ies afară din casă durează până seara şi se limitează la două cuvinte: te iubesc!
 
251.          Ştii, oamenii visează adesea să călătorească printre stele şi să-şi găsească acolo iubirea. Numai tu eşti norocoasa la care universul a venit în persoană şi ţi-a pus o galaxie la ureche...
 
252.          Dragostea – epuizarea cărnii prin lăcomia tandră a sufletului.
 
253.          Dragostea mi-a crescut în călcâi, o aripă ce mă săgeată la fiecare pas.
 
254.          Ce mă ţine în viaţă este iubirea neînţeleasă, râzând cu poftă de noi. I-am dat iubirii tot ce aveam, ca pe o ultimă şansă...
 
255.          Vom face dragoste în rime îmbrăţişate, încrucişate, până când toate nopţile vor fi albe...
 
256.          Te voi iubi dincolo de alfa si omega, o megaiubire bântuită de cămile ce n-au reuşit niciodată să treacă prin urechile acului...
 
257.          Sunt prisăcarul iubirilor din altă galaxie.
 
258.          Când o să fiu mare, vreau să compun berze. Aşa mi-a spus tata să iubesc...
 
259.          Dragostea – oceanul fără ţărm.
 
260.          Chiar şi două inimi de piatră pot produce, prin ciocnire, scânteia dragostei.
 
261.          Când te iubesc… în fiinţa ta mai încape o inimă, în gândul meu mai încape mister.
 
262.          De unde vin? E firesc: De pe planeta Pământ. Nu ştii ce limbă vorbesc? Eu prin iubire cuvânt…
 
263.          Când iubirea trece de orice obstacol, ecoul ei tandru vine direct de la buzele infinitului.
 
264.          Dragostea persistă în tăcere, transmite reverberaţii de durere.
 
265.          Iubirea este râul de fluturi din care beau toţi oamenii însetaţi de zbor.
 
266.          Iubirea, dacă trece prin stomac, e o franzelă caldă, dacă trece prin faţa ochilor… este „cedează trecerea”.
 
267.          Dragostea ne învaţă mereu să facem dragoste, dar până la dragoste sunt atâtea lecţii despre comunicare... Cine sare peste aceste lecţii, nu va ajunge expert în dragoste, ci în disimulări şi himere, iar omul pe care a pretins cândva că l-a iubit va deveni un simplu accesoriu al vanităţii.
 
268.          Iubirea este un time-out prin care încercăm să ducem meciul vieţii în prelungiri infinite.
 
269.          Iubirea îşi găseşte naivitatea pretutindeni.
 
270.          Când iubeşti, îţi strângi speranţele în cămăruţele inimii. Când nu eşti iubit, îţi strângi tristeţea în podul palmelor.
 
271.          Dragostea este un glonte cu parfum de flori nemuritoare.
 
272.          Dragostea este precum filmul dintr-un cinematograf. Nimeni nu-l vizionează fără să-l plătească, nimeni nu iese din cinematograf fără o părere de rău.
 
273.          Iubirea este precum puiul de pasăre care părăseşte cuibul inimii, încercând să zboare peste orice prăpastie cu aripile imaginare ale sufletului.
 
274.          De multe ori, iubirea este iluzia unei flori căreia i-am smuls toate petalele, cu propriile noastre gânduri negative, când ea, de fapt, nici măcar nu îmbobocise.
 
275.          Orice motor are nevoie de un sistem de răcire cu lichid sau cu aer. Aşa cum şi iubirea are nevoie de lacrimi sau de aerul proaspăt al unei clipe de singurătate.
 
276.          Iubirea unor oameni îţi permite să faci şi autostopul, dar pentru distanţe lungi e bine să ai propriul tău mijloc de locomoţie, alimentat de sentimente curate şi idealuri măreţe.
 
277.          Nu râdeţi de cei care se bâlbâie atunci când iubesc. Aşa învaţă ei noul alfabet al renaşterii prin iubire.
 
278.          Mormintele iubirilor pe care le păstrăm în suflet nu au nevoie de cruci, ci de catedrale de lumină.
 
279.          Războiul modern a transformat calul de lemn în cal virtual. Şi dragostea se transformă, începe să poarte ochelari holografici.
 
280.          Am început cu-nceputul şi am sfârşit în cuprinsul îmbrăţişărilor tale…
 
281.          Adevărata iubire începe cu lacrimi vărsate pe altarul singurătăţii.
 
282.          În lupta cu timpul trebuie să trimitem pe linia I ceea ce nu poate muri niciodată: iubirea.
 
283.          Iubirea nu e niciodată strigăt în pustiu.
 
284.          Şi dragostea, ce e dragostea până la urmă? E oaza din pustiul cărnii? E mirajul? E insula pe care naufragiem şi plângem fără ca lacrimile să ne ţină de sete? E cerul nopţii spre care privim luminile unor absenţe? E râul care izvorăşte din inimă şi se prăvăleşte în cascada viselor aproape reale?
 
285.          Fiecare om are un călcâi al lui Ahile şi acela este iubirea.
 
286.          Dragostea poartă mereu în vintre amintirea primului zbor.
 
287.          O iubire în care s-a reflectat o singură persoană se poate sparge într-o puzderie de cioburi. Acestea vor ajunge să reflecte detaliile lumii înconjurătoare, devenind piesele de puzzle ale unei iubiri şi mai mari.
 
288.          Când iubirea prinde rădăcini în suflet, frunzele ei pot ajunge şi pe fruntea Lunii.
 
289.          La început, iubirea se ascunde în cămăruţele inimii şi, când o găsim, se lasă mângâiată şi toarce ca o pisică. După aceea, iubirea fuge în labirintul minţii şi ne pierdem toată viaţa citindu-i urmele.
 
290.          Suntem două pagini de iubire prinse împreună de agrafa clipei.
 
Dreptatea
 
291.          Cei care au mereu dreptate sfârşesc prin a avea cei mai mulţi duşmani. De aceea este bine să le dai dreptate şi altora...
 
Dualitatea
 
292.          În fiecare om se află un David şi un Goliat. David învinge când capătă curaj şi ocheşte punctul sensibil al lui Goliat. Goliat învinge când îl intimidează pe David şi îl constrânge să arunce cu pietre în ceilalţi oameni din jur. 
 
Dumnezeu
 
293.          Uneori îmi trec prin cap gânduri furioase ca nişte armate de fulgere. Poate că Dumnezeu încearcă să comunice cu mine, iar eu, ca un insomniac, număr secundele dintre lumina pe care n-o ating şi glasul pe care nu-l înţeleg.
 
294.          Gloria este inerţia clipei în eternitate. Iubirea este inerţia eternităţii într-o clipă. Cunoscându-le pe amândouă, prefer magia lui Dumnezeu...
 
295.          Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin. Pentru că acolo unde nu iubeşte omul iubeşte Dumnezeu şi, dacă nu renunţi niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunţă la tine şi îţi va da într-un final ceea ce meriţi.
 
296.          Tot ce este materie poartă amprenta lui Dumnezeu. Iubind materia în esenţa ei, putem accede la divinitatea ei.
 
297.          ADN-ul lui Dumnezeu este compus din spiralele galaxiilor.
 
298.          Dacă la început a fost cuvântul, pot spune că Dumnezeu a fost poet şi a creat universul aşa cum şi eu am creat poezia mea.
 
299.          Când eram mic voiam să mă fac Dumnezeu, dar nu realizam cât de greu este să iubeşti şi să fii întotdeauna singur.
 
300.          Când eram mic voiam să mă fac Dumnezeu, dar nu bănuiam cât de greu este să rămâi Om atunci când eşti singur.
 
301.          Când eşti înconjurat de străini, Dumnezeu este mai aproape de tine.
 
302.          Dumnezeu ne-a dat la fiecare atâta minte câtă putem duce.
 
303.          Dumnezeu are mireasmă de cetini de brad.
 
304.          Dumnezeu, prin nemişcarea sa, spune totul.
 
305.          Dumnezeu nu-şi trage niciodată sufletul, îl oferă necontenit.
 
306.          Dumnezeu scrie cu pană de înger.
 
307.          Dumnezeu este prisăcarul stelelor.
 
308.          Dumnezeul meu este vântul, mama mea este marea... şi scoicile, da, scoicile, devoratoare de gânduri pe falezele timpului...
 
309.          Oamenii pe care i-am întâlnit o dată în viaţă aduc pe undeva cu Dumnezeu; îmi lipsesc îmbrăţişările lor, strângerile de mână, dar mai ales privirile…
 
310.          Dumnezeu locuieşte la ultimul etaj… într-un cer fără scări.
 
311.          Dumnezeu nu tace niciodată, se face că plouă…
 
312.          Azi, pe fruntea mea, pianotează Dumnezeu.
 
313.          Dumnezeu – ceasul deşteptător care ne trezeşte, prin revelaţie, din somnul letargic al existenţei.
 
314.          Prefer să rămân toiagul tău, Doamne, pe care să-ţi sprijini sufletul, şi să mă doară dragostea ta decât să mă dărâme cuvinte de dragul cuvintelor...
 
315.          Suntem asfixiaţi cu zădărnicie şi necunoaştere. Aş vrea să vină Dumnezeu să ne facă respiraţie gură la gură...
 
316.          Prin subteranele minţii, Dumnezeu se balansează pe un hamac plin de stele.
 
317.          Dumnezeu răspunde la orice întrebare, dar cine acceptă tăcerea ca fiind cel mai folositor răspuns?
 
318.          Stăteam şi mă întrebam deunăzi care ar fi dorinţa mea cea mai mare pe care nici măcar Dumnezeu n-ar avea puterea să mi-o îndeplinească. Şi atunci m-a trăsnit un gând ce părea curată blasfemie: să-i iau locul marelui creator! Eram sigur că nu va renunţa niciodată la poziţia lui supremă în faţa unui biet muritor! Dar, analizând şi mai bine situaţia, mi-am dat seama că şi pe asta o înfăptuieşte de fiecare dată când venim pe lume sau murim. Dumnezeu face schimb de locuri cu oamenii şi oamenii fac schimb de locuri cu Dumnezeu.
 
319.          Tot ce-i adânc până-n suflet este resimţit şi de Dumnezeu: durerea, dragostea, chiar şi abisul din noi.
 
320.          Farmecul trist al vieţii: adevărul este foarte bine ascuns. Crede şi nu cerceta elimină şi farmecul şi tristeţea. Tocmai de aceea cred într-un Dumnezeu al căutării până la moarte, îmbătându-mă cu revelaţii în crâşmele raţionamentului comun.
 
321.          Respect religia în care m-am născut, dar nu mă las uşor convins. Îmi place să-l provoc pe Dumnezeu cu întrebări indiscrete, ca mai apoi să fiu persecutat cu miracole.
 
322.          Încerc să-l influenţez pe Dumnezeu cu sentimente pure. Acum flirtez cu rugăciuni, iar la judecata de apoi sper să îmbine utilul experienţei mele de viaţă cu plăcutul sufletului meu revigorat.
 
323.          Cum putem lupta împotriva zeilor, când în fiecare palmă se ridică un templu al rugăciunii eterne?
 
324.          Dumnezeu este sus, atât de sus încât cei care încearcă să-l găsească prin puterea minţii vor fi striviţi de avalanşa propriilor gânduri.
 
325.          Dumnezeu ne este martor atât în dialogul cu ceilalţi, cât şi în dialogul cu noi înşine. Însă, de cele mai multe ori, în dialogul cu ceilalţi îl folosim pe Dumnezeu ca simplu pretext, iar în dialogul cu noi înşine îl folosim doar pentru a decora interiorul fricii noastre cea de toate zilele.
 
326.          Nu poţi să ajungi la Dumnezeu prin simpla privire a cerului. Şi nici prin simpla închidere a ochilor.
 
327.          Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea ştiind cât vom suferi, râdea ştiind că îi vom ţine totuşi de urât.
 
328.          Dumnezeu îşi permite luxul de a da tuturor oamenilor autografe cu raze de soare. Când vine noaptea, stelele îi scriu şi îi rescriu biografia pe paginile infinite ale cerului.
 
329.          Dumnezeu stropeşte pânza dimineţii cu rouă. Este divina lui semnătură.
 
330.          Dumnezeu e cimpoierul inimii mele. Cântul îl aude doar el atunci când sângele se vărsă pe hârtie.
 
331.          Dumnezeu s-a coborât odată cu lacrima pe pagina albă şi aşteaptă scări de cuvinte pentru a urca în sufletul altora.
 
332.          Simt cum se ascunde ceva sub oglinda ochiului magic al Lunii. Să fie sufletul lui Dumnezeu?
 
333.          Şi Dumnezeu, ca un bun contabil, aplică principiul dublei înregistrări. Materialele pe pământ, sufletele în casa cerului. De bănci se ocupă contabilului adjunct. Nu degeaba, comisioanele şi dobânzile bancare sunt un adevărat infern.
 
334.          Dumnezeule, te invit la o cafea. Îţi torn zilele-n nopţi, îndulcindu-le cu iubire.
 
335.          Ce caniculă! Oare Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să aibă mintea dezgheţată?
 
336.          Dumnezeu e interesat de sentimentele mele, chiar şi atunci când oamenii nu sunt.
 
337.          Dumnezeu scrie cartea vieţii, cerul e hârtia indigo, iar noi suntem urmele scrisului.
 
338.          Dacă te-ntrebi cine este Dumnezeu, răspunsul îl vei afla de la tăcerea din tine sau din vorbele celorlalţi?
 
339.          De dragul liberului arbitru, Dumnezeu ne-a tăiat sforile. Acum doar speră să ne facem leagăn din ele.
 
Durerea
 
340.          Durerea – investiţia cea mai de preţ din buzunarele întâmplărilor zilnice.
 
341.          Ceea ce nu mă ucide mă face sclavul durerii.
 
342.          Ne doare absenţa a ceea ce suntem.
 
343.          Durerea trece ca plugul prin carne, răscolind amintirile.
 
344.          Nu e durere mai mare ca naşterea…, să mergi pe drumul pierzaniei cu martori le fiece pas.
 
345.          Singuri ne ridicăm durerile treaptă cu treaptă, atât de sus, şi de ce? Zborul este al păsărilor şi fericirea a celor care uită...
 
346.          De dureri nu ne plictisim niciodată. Ele ne sunt şi blestemul, ele ne sunt şi salvarea...
 
347.          Dintre toţi dascălii, durerea este cea mai darnică: dă meditaţii gratuite pentru toţi cei care trec prin examenele necunoscute ale vieţii.
 
348.          Asist, prin propria-mi durere, la debutul unui artist macabru. Durerea este pseudonimul morţii.
 
349.          Mulţi oameni ar vrea ca în schimbul durerilor care îi chinuiesc zi de zi, să obţină ceea ce cred că i-ar face mai fericiţi. Dar pentru că nimeni nu dă doi bani pe acele dureri, ajung să-şi vândă sufletul pentru nişte lucruri care, în scurt timp, îi vor chinui şi mai tare.
 
350.          Durerea priveşte în jos. În Cer durerile niciodată n-ajung…
 
351.          Durerea palpită ca un gând abandonat în neant. Cheamă-ţi gândul înapoi şi vei fi capabil să învingi orice durere prin cuvânt.
 
352.          Durerea este meditaţia sufletelor încercate de dumnezeire.
 
353.          Durerile sunt apoteotice cuceriri ale morţii pe teritoriul cărnii.
 
354.          Pe unii oameni durerea îi reduce la tăcere, pe alţii îi face extrem de egoişti şi vorbăreţi. Dar mai sunt şi oameni care gândesc şi simt dincolo de propria lor durere, dăruind lumii dragoste şi înţelepciune.
 
355.          Orice durere e dovada că Dumnezeu ne strânge tare atunci când alunecăm în prăpastie.
 
Echilibrul
 
356.          Chiar şi diferiţi, suntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într-un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.
 
Ecoul
 
357.          Îmi este frică să te strig, ecoul mi-a ştirbit de-atâtea ori imaginaţia…
 
358.          Te pierd printre ecouri rupte de cadenţă, diforme gânduri exorcizând tăcerea.
 
359.          Ecoul – biletul dus-întors către paradisul pierdut.
 
360.          Suntem ecourile care îşi caută gura născătoare de murmur şi strigăt.
 
Efemerul
 
361.          Mereu trecem pe lângă noi înşine, ocolindu-ne umbrele, ocolindu-ne sufletele, apoi ne admirăm efemerul în oglinzi statice.
 
362.          Oare pot măsura efemerul cu pumnii strânşi clepsidră între cer şi pământ?
 
Ego-ul
 
363.          Nu este o problemă să înfrângi ego-ul, ci unde îi îngropi cadavrul.
 
364.          Cea mai bună reţetă pentru egoism: singurătatea şi suferinţa fizică. Din păcate... egoiştii vor să se vindece numai cu reţete compensate.
 
365.          Am renunţat la mărginitul Eu, nemărginindu-mă-n tine...
 
366.          Eul – sâmburele de Dumnez-Eu al poeziei.
 
Enigma
 
367.          Enigma – corabia care se scufundă în lacrima infinitului.
 
Esenţa
 
368.          Reducerea la esenţă nu este un sfârşit. Aşa cum nici o lacrimă nu este.
 
Exemplul
 
369.          Trăim într-o epocă în care iniţiativa şi exemplul personal trebuie să ia locul marii discreţii şi gloriei postume.
 
Femeia
 
370.          Descopeream femeia şi, pe măsură ce înaintam, mă rătăceam în sălbăticia ei.
 
371.          După ce iubeşti femeia, priveşte-o cum doarme în locul acela numai al ei. Ascultă ce amintirile-ţi spun, nu încerca şi visurile să i le iei.
 
372.          Spune-i unei femei ce vrea să audă şi toată iubirea ei se va transforma în tăcere.
 
373.          Pe fiecare femeie flutură un steag al escaladei umane.
 
374.          Femeia este frumoasă fără să-i ceri şi fără să speri.
 
375.          Unii preferă să vegeteze în corpul femeii până prind rădăcini.
 
376.          În fiecare femeie se află ascunsă o civilizaţie.
 
377.          Dacă ţi-este scris să mori înaintea femeii, roag-o să nu se oprească la cumpărături de haine pe ultimul drum. Rişti să pierzi şi Judecata de Apoi...
 
378.          I-am închinat atâtea poeme femeii încât i-am făcut cerdac la moara cu visuri…
 
379.          Nu putem privi niciodată în universul interior al unei femei, acolo unde iubirea se joacă mereu de-a v-aţi ascunselea.
 
380.          Îmi lipseşte înveşnicirea unei femei: culcat la pământ, cu braţele-ntinse, să mă predau ochilor ei...
 
381.          Odată, l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea o femeie şi el mi-a dat o palmă peste ceafă. Aşa am înţeles că bătaia şi femeia sunt rupte din rai.
 
382.          Cu cât priveşti mai mult ochii unei femei, cu atât îţi dai seama ce imensitate are oceanul secretelor…
 
383.          Universul conspiră pentru reuşita unei femei atunci când ea găseşte puterea de a zâmbi, indiferent cât de grea este situaţia prin care trece...
 
384.          Ca să ajungi la inima femeii, nu ai nevoie de harta trupului ei, ci de harta viselor pe care să le împlineşti împreună cu ea.
 
385.          Sunt două continente între care sufletul meu călătoreşte atras de nevoia cunoaşterii: continentul alb al hârtiei şi continentul negru al umbrei. Iar femeia, da, femeia e continentul în care mi-am îngropat iubirea ca pe un sâmbure din care va răsări nemurirea.
 
Fericirea
 
386.          Fericirea este doar un cobai pe care experimentăm clickuri.
 
387.          Fericirea – gaura cheii prin care tragem cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge.
 
388.          Ce mă face fericit? Faptul că-mi duc singur crucea la fel cum şi melcul îşi duce cochilia în drum spre marea abandonare?
 
389.          Câteodată mă rog la Dumnezeu să primesc un e-mail cu locurile în care pot descoperi Fericirea.
 
390.          Câteodată mă rog la Dumnezeu şi primesc un e-mail cu locurile în care pot descoperi Fericirea.
 
391.          Fericirea – lacrima prohibită de zei.
 
392.          Singurul defect al fericirii este că nu apare niciodată atunci când o căutăm...
 
393.          Unii oameni sunt atât de plictisiţi de propria lor fericire, încât o doresc pe-a altora.
 
394.          Degeaba deţinem cheile fericirii dacă ne închidem în noi înşine.
 
395.          Dacă s-ar desfiinţa mariajul, cei mai nefericiţi ar fi bijutierii…
 
396.          Când se va rupe apa născătoarei mele de poezie, singurătatea, atunci voi fi cu adevărat fericit.
 
397.          Fericirea se poate născoci şi dintr-o bătaie de palme.
 
398.          Fericirea, paradisul, sunt în pântecul matern.
 
399.          Preţuieşte-i pe cei care au cunoscut fericirea şi o pot împărţi cu tine, nu pe cei care n-au cunoscut-o, dar sunt dependenţi de fericirea ta!
 
400.          Fericirea – lacrima ce încă n-a atins pământul.
 
401.          Şi sper c-o să petrecem de-a pururi fericirea, din şoapte şi săruturi mereu ea va-nflori, şi-o să te mirui tandru şi-agale cu privirea, scăldată-n curcubeie şi lacrimi albăstrii....
 
402.          Fericirea este un destin cu mai multe butoane. Ce vrei să fii, unde vrei să ajungi şi cât de repede. Însă n-avem atâtea degete şi nici atâta răbdare. Alegem ceea ce ni se pare mai simplu, mai pe înţelesul nostru, mai practic...
 
403.          Fericirea ţine cât luciul pantofilor. Este lustruită de suflet în fiecare dimineaţă, dar n-apucă să facă doi paşi fără să se murdărească.
 
404.          Salba fericirii – firul durerii şi amintirile preţioaselor bucurii.
 
405.          Fericirea poate fi înduioşată chiar şi de zâmbetul ipocritului, dar fără să fie cucerită. Adevăraţii cuceritori ai fericirii sunt stăpânii celor patru virtuţi: curajul, justeţea, prudenţa şi temperanţa.
 
406.          Fericirea a intrat la regim – suflet fără lacrimi, condimentat cu picanterii.
 
407.          Cine nu-şi asumă consecinţele păcatului originar ajunge corigent la fericire.  
 
408.          Fericirea este biletul compostat în copilărie cu care încercăm să păcălim viitorul.
 
409.          Pe drumul către fericire, ne fericim cu porţii mici de amăgire.
 
410.          Fericirea este locul de joacă pentru sufletele neprihănite, pe atlasul unei lumi care stă cu degetul deasupra butonului de autodistrugere.
 
411.          Fericirea nu este nici albă, nici neagră. Este multicoloră, asemenea curcubeului, şi durează la fel de puţin.
 
412.          Fericirea înseamnă să oferi un dar, să primeşti un dar, fără ca acel "dar" să fie o conjuncţie.
 
413.          Fericirea din viaţa extrauterină este inerţia fericirii pe care o trăim în pântecul mamei. Din păcate, de cele mai multe ori, fericirea noastră se estompează prea repede, fiind supusă acţiunii unor forţe exterioare pe care ne chinuim inutil să le înţelegem.
 
414.          Fericirea a devenit un lanţ de servere prin care orbecăim ca nişte somnambuli ai vieţii reale.
 
415.          Pe toate potecile gândului îmi caut neţărmurita fericire.
 
416.          Oricât de mare şi pustiu este continentul suferinţei, tot are în el o oază de fericire.
 
417.          Fericirea are patru anotimpuri, dar cel mai frumos este al cincilea.
 
418.          Când am trecut pe lângă fericire eram, de fapt, într-un vis, şi treceam pe lângă mine însumi.
 
419.          Drumul spre fericire, oricât de lung ar fi, se termină cu treptele care coboară în sufletul tău. Fiecare treaptă este o pildă, iar trofeul pe care-l primeşti după ce termini coborârea este o pereche de aripi.
 
420.          Până la marea fericire trebuie să schimbi mii de trenuri. Fiecare tren este un vis, fiecare zi este o sală de aşteptare.
 
Filozofia
 
421.          Filozofia – osul după care aleargă toţi câinii istoriei.
 
422.          Filozofia chibritului: Viaţa unui băţ de chibrit constă în arderea lui, când îşi dă flacăra unei ţigări cu sufletul risipit în cercuri.
 
Flirtul
 
423.          Flirtul – glonţul orb al pasiunii fără frontiere.
 
Fluturele
 
424.          Povestea fluturilor din stomac este scurtă. Fluturii ajung repede într-un insectar al memoriei.
 
425.          Niciun fluture nu trăieşte mai mult de 9 luni. Însă cei din stomac pot deveni din nou larve.
 
Frica
 
426.          Suntem dovada vie a nemuririi, dar şi dovada vie a unei frici care ne împiedică să trăim nemurirea prin cel mai frumos sentiment: iubirea. Aşadar, ne trăim doar viaţa asta scurtă, acordând valoare inestimabilă lucrurilor care ne-au amăgit în cel mai paradoxal mod posibil.
 
Frumuseţea
 
427.          Este foarte uşor să scrii manifestându-ţi repulsia faţă de urât. Este mult mai greu să te concentrezi asupra frumuseţii subtile din interiorul urâtului, s-o scoţi la iveală şi s-o amplifici.
 
428.          Frumuseţea femeii deschide gura prostului şi mintea deşteptului.
 
429.          Azi trebuie să fiu mai frumos, poate mă întâlnesc cu sublimul.
 
Gândul
 
430.          Mă agăţ de un gând ca de un colac de salvare, atunci când creşte apa tuturor suferinţelor şi cerul are culoarea înecului.
 
431.          Şi cărui zeu să mă-nchin dacă nu celui ce cade în fiecare zi cu obrajii în palme, aşteptând apocalipsa gândurilor?
 
432.          Gândurile mele – circumferinţa unui trunchi de copac, despletindu-şi seva într-o coroană de vise...
 
433.          Mă aşez la fereastra singurului tren: gândul-expres.
 
434.          Eu sunt monarhia absolută a gândurilor mele.
 
435.          Gândul – parapanta peste vidul din oameni.
 
436.          Bisturiul gândului bun poate îndepărta mereu ipocrizia din noi.
 
437.          Ce bine ar fi dacă în cafeaua amară a dimineţii, oamenii ar înmuia şi lascivitatea gândurilor cu care pleacă la drum în fiecare zi. Ce fericită purgaţie!
 
438.          Ce paradox! Nu ne cunoaştem nici propria minte şi vrem să ştim ce gândesc ceilalţi.
 
439.          Prin gând suntem stăpânii tuturor aspiraţiilor noastre. Într-o existenţă perfectă ar trebui să înfăptuim totul prin gând, chiar şi universul în care vrem să trăim...
 
440.          Gândul – ofranda adusă uitării.
 
441.          Dacă gândul ar fi ghilotină… am fi o lume de decapitaţi.
 
442.          Degeaba le oferim oamenilor gândurile noastre ca şi cum le-am oferi flori. Suferinţa lor e mereu carnivoră…
 
443.          Gândurile sunt epistole către abisul care s-a prăbuşit din eternitate în noi.
 
444.          Gândul e ca un câine flămând. Îi dai cuvinte şi latră la străini.
 
445.          Dacă gândurile noastre ar ţine loc rugăciunilor, în biserici ar fi bineveniţi doar copiii.
 
446.          Te mângâi cu un gând fugar.
 
447.          Sunt o insulă pustie pe care s-a dezvoltat vegetaţia luxuriantă a gândului. Oare câţi vor pune piciorul pe falezele eternităţii mele?
 
448.          Sunt gândul care mă surprinde mereu cum gândesc.
 
449.          Gândul nostru este singura baghetă magică din univers, iar universul este jobenul pe care ni-l împrumută Dumnezeu. Din păcate, cei mai mulţi vorbesc numai despre borurile jobenului.
 
450.          Dacă poţi citi gândurile cuiva înseamnă că şi Dumnezeu le poate citi pe-ale tale.
 
451.          Cine circulă cu viteza gândului se poate odihni şi între două bătăi de inimă.
 
452.          Datorită iubirii, toate gândurile pe care le-am uitat s-au preschimbat în gândul pe care lumea îl va ţine minte.
 
Genialitatea
 
453.          Geniile – sufletele care au atins marginea universului.
 
454.          Nu vei fi genial învăţând cuvintele unui geniu, ci aplicându-le în viaţa de zi cu zi.
 
455.          Găseşte-ţi propria cale, lângă un geniu te poate molipsi doar dramul lui de nebunie.
 
456.          Geniul – scânteia desprinsă din lumina raţiunii cosmice.
 
457.          Modestia şi discreţia fac casă bună împreună. Şi totuşi aroganţa geniilor nu mă deranjează deloc, ştiu că este o consecinţă a războiului pe care l-au pierdut împotriva prostiei universale.
 
458.          Adâncimile universului nostru interior pot fi fecundate cu gânduri stelare. Aşa se naşte pulsaţia geniului.
 
459.          Sufletul geniului este de aur. Te atrage strălucirea lui, dar nu se magnetizează.
 
460.          Geniul nu se lamentează. El este capabili să se ridice deasupra oricărei suferinţe, deasupra oricărei neîmpliniri. Şi nici măcar nu are aşteptări de la posteritate. El ştie cine este şi unde va fi. Ştie, fiindcă de acolo vine genialitatea lui.
 
461.          Mintea unui geniu - o floare uscată pe care Dumnezeu o păstrează în Cartea Vieţii. Oamenii au păstrat polenul.
 
Glasul
 
462.          Suntem glasurile aceleiaşi inimi care pulsa în centrul universului, sondând adâncimile incomensurabile în căutarea propriului ecou.
 
Gloria
 
463.          Gloria este o floare care ne orbeşte prin frumuseţea ei şi, chiar dacă miroase puternic a moarte, continuăm să o îngrijim.
 
Greşeala
 
464.          Dacă greşeşti, îţi prelungeşti viaţa cu o părere de rău.
 
465.          Greşeala celui pe care preferi să-l învinuieşti pe ascuns că ţi-a schimbat viaţa în rău, îţi aparţine, cel puţin, pe jumătate.
 
Iertarea
 
466.          Iertarea – preludiul infinităţii în doi.
 
Iisus
 
467.          Pe tine, Iisuse, nu te-am întrebat niciodată: ce grupă sanguină ai? Eu cred, Iisuse, că tu ai grupa zero infinit...
 
468.          Iisus – poetul de tranziţie de la pământ la cer şi de la cer la pământ.
 
469.          Dacă aş călători în trecut, aş vrea să fiu contemporan cu Iisus. Dacă aş călători în viitor, aş vrea să fiu contemporan tot cu Iisus…
 
470.          Iisus a construit paradisul din pietrele pe care alţii le-au aruncat în el. Iar noi am făcut din paradis o ruină…
 
471.          Iisus a luat cu el toată greutatea păcatelor lumii şi a urcat pe dealul Golgotei, astfel încât noi să putem urca mai uşor pe versantul abrupt al inimii.
 
Iluzia
 
472.          Ne căţărăm pe vârfuri de iluzii, păşim pe trepte de noroi...
 
473.          Totul e iluzie, depinde cine o creează.
 
474.          Trăiesc printre iluzii, îmbrăţişând ecouri…
 
475.          Şi dintr-un sâmbure de lumină poate încolţi iluzia.
 
476.          În viaţa reală este loc şi pentru optimişti, şi pentru pesimişti, şi pentru realişti. Dar cel mai bine trăiesc iluzioniştii, fiindcă există foarte mulţi naivi care le cumpără iluziile.
 
Imaginaţia
 
477.          Imaginaţia –  forţa minţii şi a sufletului prin care putem construi noi miracole ce au la bază iubirea şi arhetipul creaţiei divine.
 
478.          Dacă te loveşti de un zid, îţi prelungeşti viaţa imaginându-ţi o uşă, imaginându-ţi un zbor.
 
479.          Pentru a avea imaginaţie, trebuie să fii atras de ceva. Pentru a avea speranţă, trebuie să-ţi fie teamă de ceva.
 
Indiferenţa
 
480.          Câinele, chiar dacă este lovit, îşi iubeşte stăpânul. Omul, chiar dacă este iubit, îl ignoră pe Dumnezeu.
 
481.          Pe cel care cade de nenumărate ori şi se ridică întotdeauna singur, unii obosesc doar privindu-l.
 
482.          După zeci de secole şi sute de războaie, oamenii încearcă să perfecţioneze o armă mai rece, mai dureroasă şi mai silenţioasă decât cea care l-a răpus pe Hristos: indiferenţa.
 
483.          Indiferenţa este prăpastia de netrecut între oameni. Deasupra prăpastiei, Dumnezeu încercă să le smulgă un zâmbet, dansând cu razele soarelui şi cu norii. Apoi tună, fulgeră şi plânge în toate culorile curcubeului.
 
484.          Bineînţeles că oamenii pun umărul să se salveze. Îl pun pe pat să se salveze de la atâta stat în picioare.
 
485.          Pentru a distruge o iubire, e suficient să întorci capul. Pentru a distruge lumea, e suficient să închizi ochii.
 
Infernul
 
486.          Chinezii nu cred în mitologia greacă. Cerber poate păzi liniştit porţile infernului.
 
487.          Facem cu toţii bungee jumping în infern, agăţaţi de cordonul ombilical.
 
488.          Iadul e prăpastia adâncă în care cade sufletul alungat din cuibul inimii.
 
Infinitul
 
489.          Unii mai degrabă învârt lumea pe degete decât să împartă infinitul cu persoana iubită.
 
490.          Linia infinitului începe cu linia palmelor noastre.
 
491.          Infinitul mă mângâie cu poeme pe care trebuie să le întorc infinitului. Dar şi oamenii au în ei un gram de infinitate.
 
492.          Nemărginire, îţi admir splendoarea prin ziduri de lacrimi.
 
Inima
 
493.          Inima – aşchia înfiptă în toracele timpului.
 
494.          Inima mea se umple de frumuseţea unor cuvinte la fel cum coşciugul se umple de frumuseţea unui mort.
 
495.          Oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul, tăcerea şi tot universul?
 
496.          Inima de stâncă nu încetează niciodată să bată.
 
497.          Să nu-ţi trezeşti păsările din tine. Te vor lăsa fără anotimpuri şi inima ta va rămâne doar un cuib părăsit.
 
498.          Între pământul apelor tale şi cerul gurii tale se naşte o bătaie de inimă.
 
499.          Nu este obositor să asculţi oamenii, dacă începi cu bătăile inimii.
 
500.          Nu ne simţim niciodată acasă, până când nu locuim în inima celuilalt.
 
501.          În trupul meu bat două ceasuri, unul înainte şi unul înapoi, iar inima mea le fixează la aceeaşi moarte exactă.
 
502.          Eu sunt politica inimii mele.
 
503.          Inima îşi face munca silnică în ocnele de sare ale durerilor mele lăuntrice.
 
504.          Inima mea este o pioneză pe harta lumii.
 
505.          Inima nu bate niciodată ora precisă a îndoielii...
 
506.          Centrul de greutate al oamenilor se află în inima lor.
 
507.          Inima este şi vie şi moartă, pe jumătate înşelată de propriul ecou.
 
508.          Inima – capcana pusă timpului, împiedicându-l să treacă neobservat.
 
509.          În copacul sângelui meu înfloreşte o inimă.
 
510.          Inima – gâtul subţire al clepsidrei de sânge.
 
511.          Inima – sala de aşteptare pentru trenurile iubirii.
 
512.          Inima – pasărea care a migrat din paradisul placentei în infernul cald al cărnii irepetabile.
 
513.          Inima mea este o fântână pentru toate speranţele alungate de seceta plânsului.
 
514.          Avem fiecare o casă roşie cu patru cămăruţe. Una pentru solitudine, una pentru musafirii poftiţi sau nepoftiţi, una pentru tristele sau fericitele ceremonii şi una pentru viermele care ne roade neîncetat.
 
515.          Unii oameni nu văd inimile celorlalţi decât ca pe nişte teritorii bune de colonizat. Le cuceresc, le consumă resursele, le umplu cu deşeuri şi pleacă. Apoi mai au şi pretenţia să fie ascultaţi de la distanţă.
 
516.          Trăim vremuri în care ceasul biologic merge perfect, dar busola inimii e mereu dereglată de creier.
 
517.          Te-am cules, frânturi de gânduri şi iluzii, şi te-am închis in inima mea - închisoare de maci...
 
518.          Inima - două semne de întrebare puse faţă în faţă de Dumnezeu, într-un duel în care viaţa, prinsă la mijloc, refuză să moară.
 
519.          În orice iubire, inima unuia este ceas, iar inima celuilalt este busolă.
 
520.          Inima mea este umbra unui fluture rătăcit printre stele.
 
521.          Unele inimi, când prind aripi, înalţă omul până în al nouălea cer în triluri încântătoare. Altele imită doar comportamentul vampirilor.
 
522.          Chiar şi pe inima de stâncă poate răsări o floare de colţ.
 
523.          Busola inimii indică cei doi poli magnetici ai omului: sexul şi creierul.
 
524.          Inima mea este o batistă împăturită. Când o despăturesc, e cât cerul.
 
525.          Inima - o petală căzută din corola unui vis.
 
526.          Inima este răspântia drumurilor care te pot duce la cer sau te pot întoarce spre pământ. Depinde pe cine alegi să-ţi fie călăuză.
 
527.          Bătăile inimii sunt uvertura la simfonia liniştii depline.
 
528.          Inima – o toacă scufundată-n beznă.
 
529.          Unii îşi fac din inimă un taxi cu patru locuri, alţii îşi invită semenii la călătorii gratuite spre frumuseţile vieţii.
 
Influenţa
 
530.          Câte influenţe are omul în jur, atâtea slăbiciuni are. Influenţele pot distruge tot ce doreşti, tot ce simţi, tot ce eşti, dar mai ales... tot ce iubeşti.
 
Insomnia
 
531.          Sunt insomniacul clipelor de nemurire. Dacă voi închide ochii voi extermina o lume ce mi-a fost dăruită într-un moment de tandreţe divină...
 
532.          Uneori, insomnia poartă hainele de împrumut ale morţii.
 
Inspiraţia
 
533.          Deseori mă inspir din ceea ce spun oamenii şi spun ceea ce oamenii au nevoie să inspire.
 
534.          Înaintez ca un poet împotriva curentului, căutând sursa inspiraţiei mele.
 
535.          Sunt inspirat, deci exist şi fără să „expir“.
 
536.          Inspiraţia – singura privare de libertate în care poetul poate fi fericit.
 
537.          Te poţi obişnui cu mirosul, cu gustul, cu atingerea, cu auzul, cu privirea, dar cu inspiraţia niciodată. Iar când te părăseşte inspiraţia, simţi că eşti privat de toate simţurile la un loc.
 
538.          Mă simt în largul meu, ca o corabie care pescuieşte cuvinte în largul unui ocean infinit.
 
539.          Eşti inspirat când Dumnezeu te ţine de mână şi te poartă prin lume, prin univers, prin toate locurile unde doar el poate ajunge. Inspiraţia e plutirea, zborul fără aripi, călătoria printre stele. Însă, dacă vrei să fii purtat de Dumnezeu pretutindeni, spală-ţi mâinile murdare cu lacrimile căinţei.
 
540.          Inspiraţia poetului vine din lucrurile simple care sunt analizate în detaliu cu microscopul suferinţei: trup, suflet şi lacrimi. Astfel poetul ajunge la originea divină a tuturor lucrurilor, la particula "divinotronică".
 
Inteligenţa
 
541.          Nu ne dovedim niciodată inteligenţa detestând-o pe-a altora.
 
542.          Falsul deştept îi condamnă adesea pe oamenii care îi par inferiori, din neputinţa de a se ridica la nivelul unui deştept autentic.
 
543.          Oamenii inteligenţi cred în Dumnezeu fiindcă aspiră la cunoaşterea de dincolo de posibilităţile lor.
 
Internetul
 
544.          Şi dacă serverul pică, mai sunt un poet?
 
545.          M-am născut pe Google. Am deschis ochii şi am privit printr-o fereastră către cealaltă lume căreia, probabil, trebuia să-i spun Mamă.
 
546.          M-am născut pe Google şi am învăţat să merg cu privirea prin casele oamenilor.
 
547.          Doamne, am primit mesaj de la tine în timp ce mă spovedeam pe hârtie. S-a înfiripat un link între cer şi pământ prin care mă hrăneam, prin care te downloadam poezie.
 
548.          M-am născut pe Google, toată lumea ştie. Şi tot caut, tot caut locul în care să mă spovedesc.
 
549.          Sunt un călugăr cu Net într-un marsupiu de fibră optică.
 
550.          Degeaba ne ţinem de mâini, nu vom avea niciodată priză la public, ci doar la curent; ştim amândoi că adevărata mană cerească este un abonament...
 
551.          Tot ce-a mai rămas între noi este spaţiul aceasta infinit: WorldWideWeb.Vinoacasă.Com
 
552.          M-am născut pe Google şi voi muri în inima lumii…
 
553.          Orbul care citeşte cărţile scrise în alfabetul Braille înţelege mai bine cuvintele decât internautul care frecventează diverse reţele de socializare. Stăruieşte mai mult asupra cuvintelor.
 
554.          Internauţii nu mai citesc cărţi, ci se concentrează la imagini. Iar dacă în interiorul unei imagini se află un text minuscul pe care reuşesc să-l ţină minte, se cred savanţi.
 
555.          Omul crede că golul din viaţa sa se poate umple cu Internet, pe când Internetul este golul care se umple cu viaţa fadă a omului transpusă în biţi şi pixeli.
 
556.          Ce s-ar face Omul modern fără Internet? Probabil că s-ar întoarce la natură, pentru a-şi spânzura ochii de cer şi sufletul de o creangă.
 
557.          Avem poezie cyber, avem aforisme cyber, dar nu avem critică cyber. Evident, literatura cyber se învaţă pe băncile Internetului, nu pe băncile facultăţilor de filologie.
 
558.          În clipa în care literatura virtuală va deveni ea însăşi o fosilă, ori ne vom întoarce la cartea de hârtie, ori vom deveni creiere pozitronice.
 
559.          Unii scriu poezia în viaţa reală ca şi cum ar da scroll cu mouse-ul unor pagini de Internet. Nu intră niciodată în profunzime.
 
560.          Omul „modern” îşi duce crucea pe Google, nu pe Golgota. Straşnică asemănare de nume!
 
561.          Facebook – paradisul celor cu mai multe feţe, iadul celor cu o singură faţă.
 
562.          Monolog hamletian rostit pe Facebook, în faţa unei imagini provocatoare: îmi place sau nu-mi place?
 
563.          Internetul – anticamera cea mai tehnologizată a morţii.
 
564.          Internetul – cea mai sofisticată fata morgana din deşertăciunea vieţii.
 
565.          Internetul – pingul dintre naştere şi moarte.
 
566.          Internetul – oglinda tuturor însuşirilor şi previziunilor abstracte.
 
567.          Internetul – obrazul de protecţie virtuală împotriva violenţei ineluctabile.
 
568.          Internetul – inima artificială a umanităţii. Poate să pompeze chiar şi wireless.
 
569.          Internetul – locul unde îngerii şi–au pierdut aripile şi îşi fac selfie–uri pentru examenul de capacitate în faţa diavolului.
 
570.          Internetul – moneda care are pe avers cele şapte minuni ale lumii, iar pe revers cele şapte păcate de moarte.
 
571.          Internetul – cântecul de leagăn al clonelor umane cu înalte aspiraţii cyber–monoteiste.
 
572.          Internetul – cel mai puternic drog creat de om înspre folosul animalului din om.
 
573.          Internetul – a doua izgonire, de data aceasta din ruinele Paradisului.
 
574.          Internetul – închisoarea îngerilor postmoderni.
 
575.          Internetul – kryptonita lui Dumnezeu.
 
576.          Serverele au devenit cimitirele moderne ale umanităţii. Drumul Golgotei trece prin cablul de fibră optică al Internetului.