A câta oară?
 
 
« Home
noaptea
a câta oară-mi iese sufletul din piept cu un oftat
chinuitor
lăsând un gol atât de mare…
de mare fără lacrimi…
secată Marea moartă
 
a câta oară privesc pe întuneric pereţii-n dormitor
nu mai sunt umbre pe care să le-ascult
doar amintiri fugare
 
a câta oară îmi amintesc cum mă priveai îmbietor
te pierd într-un hublou ascuns de gânduri
pasăre de pradă în visul trecător
mi te vânez cu rânduri…
surâzi cu junghiuri…
copil cu unghiuri
de femeie
 
ziua
a câta oară te sărut cu ochii-ntredeschişi
poza păstrează aroma de raze şi petale
bună dimineaţa floare
ruptă din Soare…
din Soare fără lacrimi…
floare te ofileşti
a câta oară te confund c-un trecător
pe stradă sunt atâtea copii de duzină
mă claxonează o maşină lângă semafor
trezeşte-te n-o să mai vină
 
în parc atâtea păpădii şi feţe şi pistrui
iubeam la nebunie ochii tăi căprui
a câta oară scriu la întâmplare
banca este iar plină de ziare
încercuiesc câte un semn… câte un semn…
a câta oară… tandra
 
Alexandra