Ce tot te fofilezi
                                                                                  

« Home

ce tot te fofilezi în spatele ceştii de cafea mademoiselle
îţi văd degetul inelar pe buza fierbinte ghicind viitorul
şi ştii că sunt bucăţica de zahăr ce se topeşte
între aromele tale negre dulcea fericire
 
ce tot ne jucăm de-a v-aţi ascunselea în spatele cuvintelor timide
ştiu că eşti omidă de frunza mea avidă să mă dezgoleşti
şi-n fluture să te înalţi în geamăte fâlfâitoare
îmi suceşti minţile şi freamăt de mă lovesc cu capul de pereţi
 
îmi spui că nu mă cunoşti prea bine dar ştii că tot acolo o s-ajungem
hai să mai flirtăm un pic îmi place atât de mult preludiul ăsta o iau razna
deja în ochii tăi fac un duş fierbinte iar tu mă freci cu săpunul pe spate
cu sânii afrodiziaci ce mi-au hrănit de mic imaginaţia prin reviste
 
este o harababură de idei în capul meu atât de mic acum atât de mare
îţi cânt o sole mio ce zi minunată iveşte printre pleoapele lăcrămioare
irişi înfloresc miliarde de stele pe tavanul ce dintr-o dată dispare
undeva dincolo de realitatea ce este acum adevărul
pe care nu-l vei afla niciodată
univers
 
ce te tot fofilezi iubito privind ceasul de pe perete
nu vezi cum limbile atârnă
între ele cucul şi-a găsit cuib şi intră şi iese a mai trecut o oră
hai să admirăm împreună dimineaţa cum creşte şi coboară
soarele răsare sare precum un cangur pe fereastră
 
ştiu fată cuminte trebuie să ajungi acasă când se crapă de ziuă
acelaşi pretext cu părinţi severi dar aşa de profani sfinţi
îţi zic şi acum spală-te pe ochi şi pe dinţi la culcare
norocul meu balconul sub care te aştept
într-o scăpare cu braţele întinse
 
aşa că dă-le dracului pe toate sperietorile de ciori
hai să mănânci porumb fiert
o să te-nfulec coaptă din cap până-n picioare
eşti numai pop-corn de săruturi
şi o să gustăm şi cremă de zahăr ars delicatesa de la urmă
de urmă n-o să mai rămână nici o picătură-n gura de rai
muşcând din humusul tău
 
ce tot te fofilezi cucoană nu mai eşti mademoiselle de-altădată
acuma degetul inelar îţi clănţăne de nerăbdare
eşti atât de previzibilă şi fac din nou pe prostul
şi te întreb dacă e dulce cafeaua
şi îmi răspunzi ah deşteptule este atât de amară
hai să nu ne mai fofilăm şi să o bem fierbinte dulce
ca a câta oară