Cer de nisip
                                                                                                                                                                                                                  « Home
iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul iubito paşii-mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi c-un gând fugar lacrimi se aştern pe nisip
castele de sare
 
te îmbrăţişez cu un oftat îndelung îmi rămân scoicile-n palme
le sărut sorbindu-ţi glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic înfăşoară sufletu-mi vierme
păianjenul timp
 
cu ochii ciobiţi de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune acelaşi soare străin de tot ce n-a fost
îmi întind degetele uriaşe trăgându-l de urechi
zile liliputane
 
iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul iubito paşii-mi se pierd pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare pe Calea Lactee până la Steaua Polară
Luna mirată
 
îmbrăţişez coada cometei fugare urmărindu-te prin găuri de vierme
ne jucăm de-a v-aţi ascunselea prin tranşeele negre
îţi mângâi aripile de înger în Constelaţia Fecioarei
spicul de grâu
 
cu sufletul istovit am încălecat pe-un taur tu pe-un  scorpion
în centrul galaxiei mi-ai săgetat inima cu dor de supernovă
întind degetele boante zbori cu viteza luminii
praf şi pulbere