Dragoste de heruvim
 
                                          
                                                                                                              « Home
aş vrea o stea să-mi dai,
atât îţi cer, o stea.
din baldachin de stele
coboară către mine
un fulg de nea.
 
pe-al razelor drumeaguri,
din ceruri de bazalt,
culege-mi o crăiasă.
fuiori de nouri înconjor
a mirelui aleasă.
 
pe trepte de topaz
un heruvim se scurge.
psalmodic avatar,
cu clinchet de aramă,
la el mă cheamă:
 
iubitul meu teluric,
ce dragostea fierbinte
în înger îl preschimbă,
oferă-mi fruntea dalbă
să-ţi pun cunună.
 
când soarele iveşte
stingând patima nopţii,
din vremuri regăsite,
pe miticele plaiuri
tu mă-nsoţeşte.
 
iubita mea divină,
priveşte-n jos altarul
umbrit de lapidarii.
blestemul ce m-apasă
e dat uitării.
 
de stâncă-mi este faţa,
nicicând nu voi tresare,
iar glasu-mi e pecete,
şuvoaie de tăcere
mă împresoară.
 
în murmur de ceasloave
cu foi de pergament,
cu iz de palisandru,
un cântec se aude,
de copilandru.
 
cu braţele întinse,
prolog de incantaţii
spre demiurg purced,
iar corpu-mi prinde aripi,
spre tine zbor.
 
aş vrea o stea să-ţi dau,
atât aş vrea, o stea.
cadoul nunţii noastre,
a dragostei făclie,
pe vecie.