Iubita mea, Eva, pe care-am cunoscut-o astă toamnă

Iubita mea, Eva, pe care-am cunoscut-o astă toamnă

toamna-i număra frunzele dezvelindu-i trupul sângeriu
pe Eva am întâlnit-o la culesul merelor pădureţe
m-am îndrăgostit instantaneu când am văzut-o
muşcând din miezul cărnos al fructului
înghiţeam şi eu în sec
mărul lui Adam
îmi imaginam că sunt un vierme excitat
dornic să-şi scurgă viaţa printre buzele sale
la fel de cărnoase

mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte, nu mă iubeşte
la prima atingere am simţit cum foşneşte
din cap până-n picioare
săruturile mele tiptile îi făceau seva să curgă
mestecam uşor coaja înmiresmată
sudoarea ei avea gustul
siropului de mere

mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte, nu mă iubeşte
încercam să-i ghicesc în palmă cât vom fi împreună
uite, vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi
aici sunt două pliuri,
vom avea doi băieţi
după aceea cu voia lui Dumnezeu alte miliarde
de gânduri de iubire
prinzând viaţă
în pântecul fiicelor tale
hrănindu-se
din laptele sânilor ionatani

toamna a trecut, culesul merelor la fel
Eva cea pe care o ştiam era rece ca gheaţa
primilor fulgi de zăpadă topiţi de lacrimile mele
frunzele-i ace îmi însângerau buzele

mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte, iubesc;
totul a fost doar un vis îngeresc