« Home

Pe urmele paşilor tăi am învăţat s-ascult trecerea timpului

Am alergat apoi, strângându-mi sufletu-ntre dinţi

Erai departe şi m-am rugat s-ajung

La capătul Pământului

 

Poate că Dumnezeu a vrut să fiu îndrăgostit de cursă lungă

Să cred că-n fiinţa ta se află o inimă necercetată

Acesta-i unicul şi cel mai preţios trofeu şi niciodată

N-a reuşit în palmaresul vieţii să-mi ajungă

 

Tu mai exişti?

Măcar acolo unde himerele abundă?

M-aş preschimba în vis şi-ntr-o secundă

Cu toate dorinţele te voi cuprinde

Până la a doua rundă

 

Tu mai exişti?

Măcar acolo unde gândul zboară?

Mă voi preface-n prinţ zvârlugă

Din calea mea până şi melcii o vor lua la fugă

Te voi salva pentru a nu ştiu câta oară

 

Pe trupul tău săruturile vor fi o cărare de foc

Îmbrăţişările te vor subţia la mijloc

Privirile vor iscodi tresăriri

Şoaptele îţi vor zidi amintiri

 

Tu mai exişti?

Poate că Dumnezeu nu vrea să-mi răspundă