Interviu cu un pierde-vară

 

« Home

dintre toate anotimpurile l-am ales pe cel mai călduros
cât de plat sună ca şi cum aş face plajă încontinuu
din fericire Raiul există şi aici la Trei Butoaie
nisipul se odihneşte printre cutele pielii
toate membrele par greoaie
până când descoperi misterul femeii
cum te ridică ritmic până la ploaie
mare şi încovoiat
curcubeu agăţându-se de Soare
prinzând stavrizi la ţaparină
cu pletele ce mulinează
căluţi de mare
sufocaţi de nebunia
unei sirene pedofile
 
am mai pierdut o vară cu sufletul pe buze
rostindu-ţi declaraţii cu rost de evantai
pentru o seară
voulez vous danser avec moi?
vino-ncoa’ te voi iubi şi cu umbra
vom face ménage à trois
Luna se va dezbrăca în faţa noastră
marea va încremeni într-o oglindă albastră
care-i cea mai frumoasă fotografie
 
a plăcerii imortalizate
surfing
pe un val de sudoare?
 
tremură aerul într-o briză uşoară
răsfirându-ţi părul într-un miraj auriu
picioarele-compas măsoară cercul dragostei
săgetat de un amorezat
ce a prins curaj
de la o sticlă de vin roşu
şi am plecat secat
cu gâtul răsucit
scurgându-se sângele
pe buzele fierbinţi ale comorii tale
inepuizabil de primitoare
acesta sunt eu iubire
cel mai timid dintre pământeni
levitez deasupra aurei tale divine
aşteptând al doisprezecelea ceas când limbile
se vor uni într-o nesfârşită poftă carnală
şi voi vibra ca iarba-fiarelor atinsă de rugină
melancolic de alcoolic şi bucolic de parabolic
ca infarctul salvat de o pilulă de aspirină
cel mai ieftin medicament este o fiolă de morfină
în vena înţepată de colţii tăi de felină
o iau razna
copiii cresc felii de mandarină
 
dintre toate femeile te-am ales pe tine
o picătură rece de rouă ce aştepta să fie toridă
dorinţă candidă splendidă
perplexă complexă
un été inoubliable
le someil d’un ange et l’amour d’un diable
je me demande qui je suis?
un pierde-vară
nu ştii
lumea este chioară
şi nu vede
că am o inimă ce bate în ritm de fanfară
 
nu mă opresc iubito
tânjesc să trăiesc pentru a doua oară
în mijlocul infinitului ce şi-a deschis porţile umede
mi-au mucegăit picioarele şi tot mă zbat ca un miceliu
ieşind la suprafaţă pălăria de soare
a unui pierde-vară
 
te iubesc
ştiu sună plat dar am prins rădăcini de colţii-babei
tu trebuie să pleci sezonul e pe sfârşite
o înţepătură te opreşte şi întrebi nedumerită:
cine eşti tu mărăcine?
răspund:
acelaşi pierde-vară!
nu-mi amintesc de tine
anii se măsoară în primăveri
în rest totul este întâmplare…
 
dintre toate anotimpurile l-am ales pe cel mai călduros
am făcut noduri la încheieturi, la mâini şi la picioare
m-am îngropat sub toamnă, iarnă, primăvară
 
de ce oare
iubesc să fiu din nou un pierde-vară?