« Home

iubi,                                                                                                                                                                                                                                      

acuma desăvârşesc arta

o să-ţi arăt universul sentimentelor pe harta inimii

 

aş putea fi ora adevărului în faţa ta

întrebările ar rămâne blocate pe vârful limbii

într-un singur răspuns încontinuu: un sărut

să nu visezi, să nu visezi la sfârşit înainte de început

chiar de crezi că nu ţi-aş plăcea

lasă-mă să-ţi împletesc în păr o mărgea

să te strâng de mijloc

voi închide ochii şi voi scoate din inimă foc

 

nu poţi să ţii pasul cu imaginaţia mea furibundă

abundă în suflet abundă dar nu vrea să răspundă

al cui este acest sărut pierdut în necunoscut?

It’s just a game, it’s just a tragedy

the first day, the last day, the same day

life is just a comedy

and the world – its stage

my age, one second remains

the thoughts explode in my brains

 

ţi-am pus numele în agendă agăţat de un apostrof

of, of…

de câte ori te-am sunat

m-ai apostrofat…

 

nu m-ai înţeles

eu mă joc cu toate cuvintele

pentru că ele sunt un fel de dragoste de-a mea

inexplicabilă

 

amândoi avem acelaşi gând chinuit

într-un vis interpretabil unde

te pot cuceri doar cu un cuvânt

te pot ameţi rostind doar iubire

un tandem du-te-vino pe aceeaşi rostire

un coşmar numit dorinţă

 

ca orice femeie care se respectă

ai dreptul să joci dur

în această lume

fără contur

plină de juisare

 

în palma mea ofileşte o floare

te privesc fără să caut întrebări sau răspunsuri

este o stare de nedescris

tăcere adâncă

văpaie

bâlbâiala continuă a sângelui

întoarcerea în timpul copilăriei

când desenam chipul unei fete pe asfalt

iubita mea marţiană

şi eram mai înalt