Nu mai pricep
                                                                                                                         « Home
atâta iubire zace în sufletele rătăcite
pierdutele cuvinte pagini scrise în zadar
nu mai pricep cum inima s-a înţărcat de sângele
ce plânge
scurgându-se în zborul de cântece şi vise
n-am habar
poţi să mi-aduci iubirea smulgând aripi furioase
te cuibăresc în palmele căuş ce se ascund sub pene
nu ştiu ce să mai cred iar amintirea cerne
lacrimi în culise
 
greieri dezgoliţi de cri-ul amurgului grăbit în noaptea de păcate
nu mai pricep cum licuricii nu mai au lumină
poţi să-mi aduci regina-nopţii în grădină
privind-o să mai sper când vântul eliberează şoapte
nu ştiu ce să mai cred dacă-am crezut vreodată
că liliacul va înflori la tâmpla ta şi altă dată în vitrină
 
nu mai pricep de mai pricep dacă-am să mai pricep vreodată
ce ţine loc de tine nu mai simt nici cum a fost şi niciodată
cuvintele din prima strofă îmi curg la întâmplare
mă doare că mă doare şi mă doare de ce oare
râul de lacrimi se adună în vale şi te îneacă
iar eu rămân în vârf de munte şi suspine
şi tot îmi zice unul altul o să-ţi treacă
iar eu mai sper nu mai pricep de ce nu vine
 
aşa ca tine o să citesc şi eu ce-am scris şi mă gândesc la nemurire
poate-am s-o regăsesc cândva în alte lumi mai sincere mai pline
şi-o să pricep şi o să sper la încă încă şi-încă-o-dată
că o să vină să revină şi-o să rămână toată pentru mine
nu mai pricep de ce e doar o tristă amăgire
 
şi uite-aşa am ronţăit un vers de pâine arsă
mă tot repet mă tot repet de ce nu-i miere de albine
şi câte ar mai fi de zis credeam eu altă dată
nu ar mai fi de zis nimic nimicul mă-nconjoară
nu mai pot da timpul înapoi să fim ca prima oară
ţi-aduci aminte?