Pansamentul de la miezul nopţii

Pansamentul de la miezul nopţii

pansamentul de la miezul nopţii
l-am pus pe toate rănile să-mi ţină cald
era-mbibat cu vin de om şi vin şi morţii
şi vin şi eu în poala ta de-am să mă scald

adoarme Luna în pridvor
lăsată-n voia sorţii
adorm şi eu când palmele îţi vor
să-mi regăsească cheia porţii
în dormitor

ne sărutăm ca hoţii
de-a v-aţi ascunselea şi pe furiş
când păru-ţi este stufăriş
iar ochii-mi sunt păienjeniş

şi mâinile degete pân’ la picioare păşind pe malul gropii
alunec în splendoare şi merg cum calul popii
merge pe cărare
mi-atârnă limba-n cântec dulce de speluncă
casa la margine de râu mi-e luncă
şi chipul tău departe mă aruncă
cu privirea

şi fir de iarbă neagră atârnând la subsuori
şi fumul rotocoale şi norii dragi fuioare mă-nfiori
şi toate, totul şi-orişicine
aduc cu tine
iubirea drept poruncă