Vigor mortis
 
« Home
Şi pietre aud pietre crăpând de jale seacă
Şi liniştea aşterne la tâmple promoroacă
Şi bântuie-o stihie prin colţurile nopţii
Şi morţii sunt cu viii şi viii sunt cu morţii
 
Şi câinii-şi muşcă limba şi limba li se-nnoadă
Sunt javre hămesite ce şuieră din coadă
Şi corbii se adună, mănâncă dintr-o mână
Cadavre aburinde, căzute într-o rână
 
Şi sângele e negru şi sângele încheagă
Şi moartea-i viguroasă şi viaţa este bleagă
Şi viermii se îndoapă din leşuri putrezite
Şi porţi spre izbăvire ce straşnic sunt păzite