Visul unui eunuc
                                                                                                                                                                                                                                                                           « Home
La început a fost cuvântul cu vântul
a călătorit şi am rămas înmărmurit în măr murit
cu gândul la femeia ce-şi acoperea cu haíne haine
sufletul plăpândul
 
şi sparge liniştea cuvântul cu vântul frunzele şoptesc
te ispitesc să devii prund şi fir de iarbă uscată
sub tălpile femeii eşti una cu pământul
 
am descoperit secretul nemuririi înghiţindu-mi lacrimile
şi lumea mea cealaltă e sărată şi locuiesc la malul unei mări
în amintirea sărutului ce mi-a făcut răni pe buze şi meduze
şi singurul legământ deznodământ la început şi la sfârşit
un dor de dragoste cumplit şi timpul timpanele
îl prefăceau în sunet ascuţit
în cânt încântător
 
cuvântul cu vântul dezvirgina tăcerea
şi se năştea moştenitorul trup de lut
 
iubirea a devenit un rut
arhicunoscut
de toţi cei care au păşit pe lume
şi s-au trezit printre cutume
 
ce noroc în acest paradis cresc arbori de cauciuc
mă duc
să îmi iubesc femeia din biblie
să o păstrez în visul unui eunuc