-
Tu, Sfinte Laurenţiu
-
- Tu,
Sfinte Laurenţiu, nu ai aceleaşi vine
- Ca
ale mele braţe ce-au îndurat mânia,
-
N-ai cunoscut Carpaţii, câmpiile Rovine
- Sau
Marea mea cea Neagră ce scaldă România.
-
- Tu,
Sfinte Laurenţiu, nu eşti un cheag de sânge
- La
margini de imperii şi năvăliri barbare,
-
N-ai cunoscut durerea românului ce plânge
-
Lovit de patru vânturi cuprinse de turbare.
-
- Tu,
Sfinte Laurenţiu, nu vei afla vreodată
- De
sora ta bătrână ce curge-n răsărituri,
- Dar
vei cunoaşte dacul cu faţa sa brăzdată
- Şi
ochii săi albaştri, lipsiţi de licărituri.
-
