Femeia de aer
« Home
Pământul deschide ochiul de sare
Marea strânge nisipul sub tălpi
Cu valuri îşi smulge din piele
Şopârla albastră
Safirele scoici
Şi solzi de sirenă
Le-aruncă departe să fie alese
Şirag de săruturi ascultă ecoul iubitei
Neînţelese
 
Te doare şi strângi la piept răsăritul
Iubeşte învaţă priveşte şi plângi
Secundele trec aştepţi eşafodul
Sicriul şi şchiop un pas
Îngropat în pământ
Calapodul
 
Rămâne călcâiul iubirea săgeată şi dorul
Pătrunde adânc în orbite
Sub tălpile mării se strânge nisipul
Şi marea e neagră şi negru veşmântul
Ecoul iubite ascultă ecoul
Deschide-ţi mormântul
Cuvânt necuvântul
Femeii de aer