Poetul sufletelor triste
« Home
Sunt eu poet al sufletelor triste,  
jertfă îmi este versul sângerând, 
pe-altarul clipelor nepreţuite, 
la pieptul tău aş vrea din nou să plâng. 
 
Sunt un izvor secat de neputinţă, 
al contemplării veşnic autor,  
prin poezii de dor îmi fac zapise      
între prezent, trecut şi viitor. 
 
Sunt un sihastru-al zilelor rămase,
destin îmi este moartea aşteptând,  
pe un tărâm de zâmbete umbrite  
doar amintiri deşarte pot să strâng. 
 
Sunt gârbovit de timpul fără milă,  
încet îmi târâi paşii spre sicriu,   
prin cimitir de cruci adânc zidite  
te regăsesc iubito într-un târziu…