Cenuşăreasa
poeziei
-
- a fost odată
ca niciodată o poetă
- toată viaţa nu făcuse decât să
scrie
- departe de ochii cititorilor
- şi cu toate acestea era mult mai
frumoasă
- decât surorile ei ce răbdau de
foame în faţa criticilor
- şi nimeni nu-i vedea metafora
dorinţei ascunse
- metafora sărutului sub clar de
lună
- metafora pasului în doi pe alei
- metafora iubirii cu suflete
pereche
- şi tot aştepta să vină cineva
- s-o citească s-o scoată la bal
s-o danseze
- epuizându-i viaţa până la
ultimul cuvânt
- şi tot aştepta...
- până când într-o zi întâlni
prinţul poeziei
- învâluit în umbră maestrul
trecerii
- de la o lume la alta pe limba
nemuritorilor
- „e neasemuit de frumoasă” – se
gândi prinţul
- însă poezia pe care el o purta
de atâta timp în suflet
- poezia egoului şi a învăţăturii
- poezia înverşunării împotriva
nimicului
- poezia credinţei şi a
revelaţiei...
- poezia se împotrivi
- lovind din coada ei de himeră
- şi poeta se chirci de durere
- se ascunse în propria ei
metaforă
- ca într-o cochilie de melc
- metafora singurătăţii sub clar
de lună
- metafora singurătăţii pe alei
- metafora iubirii de sine
- şi numai de sine
- metafora trudei zilnice
- la temelia poeziei
- fără cititor
-
-
- 21 mai 2009
-
