Bătrânul orologiu
« Prima pagină

 
Bătrânul orologiu, San-Marc, sau poate altul,
Sinistru şi sarcastic bătea de jumătate
Când noaptea-ntunecată îşi ascundea înaltul
Şi fremăta himeric pe căi întortochiate.
 
In urlet de drezină, pe şine centripete,
Simţeam cum plumbul urcă încet din tălpi spre gleznă,
Cu gândul dus departe, cu capul la perete,
Ca scuturat de friguri şi înghiţit de beznă.
 
Din când în când un urlet vestea câte-o lumină,
Semnalul unisonic scăpat ca din durere,
In zgomotul isteric de fiare şi de şină,
Lăsând  cătune-n urmă, aşa, ca o părere.
 
Şi iată că destinul  - ferice dă să fie
Acel ce-n cale vieţii nu i-a gustat amarul ! -
Deprins până atuncea cu har de poezie,
Cucuta fără veste îi împlini paharul.
 
Şi se opri drezina, la poartă, ca viţelul...
Mă trase adâncimea, mă înghiţi hulpavă,
Şi se porni cu-ncetul, ca să-şi atingă ţelul,
Să-mi toarne-n piept, haină, paharul cu otravă.