Mă răsuceam prin lumea siderală,

Pe patul ancestral de muribund,

Ca într-o vrajă neagră, colosală,

Bizară, pradă unui vis profund.

 

Priveam de sus oglinda virtuală –

Proiecţie a unui gând fecund

Care-ntre două lumi cu faţa pală

Mă ridica tragându-mă la fund.

 

O linişte adânc - transcendentală,

Odihnitoare-n plinul ei rotund,

Mă-nvăluia, luându-mă în poală,

                                         

Cerându-mi cu tăcere să-i răspund.

Şi în tăcerea lumii abisală

Cădeam prin mine-n mine să m-ascund.