Neodihnă
    « Prima pagină

     

Ziua se trage-n ea, caniculară.
Gândul de toarta nopţii mi-l anin
Ornic de taină, cu bătaie rară,
Ce îşi înfinge clipa, spin cu spin,              
                                                                     
Parcă m-ar fugări pe nişte trepte
De care unde duc nu ştiu nimic…
Şi sfetnic n-am cărarea să mi-o-ndrepte
Şi întrebarea-n mine dă în spic!...                        
 
Ce forfotă-i pe strada înserării!
Fiece pas mă trece câte-un prag
Pe care-l spală ploile uitării -
Uitării-n care parcă mă retrag,
 
Din naufragiul clipei…între pleoape 
Strivind lumina visului pierdut…
Dar spaima cuibăreşte-n zări, pe ape,
Ispite ale altui început…