Spre ce tărâmuri

 

« Prima pagină

 

E greu când sui; poteca-i rătăcită.
N-am cum răzleţe clipe să înnod.
Din vreascuri către ţel cum să faci pod,
Când vremea nu se lasă prăduită?
 
Magie-i totul; prag de eşafod...
Decapitate visuri, de-o clipită...
Reîncarnare într-o stalagmită...
Un glas în tremur pe un gând schilod.
 
Spre ce tărâmuri mi-e tocmit luntraşul,
Săltând din val în val, neostoit,
Când cere şi nu vreau să-i dau răvaşul
 
Ce mi s-a-ncredinţat când am pornit ?
E loc. Dar barca lui nu mi-e sălaşul
Şi nu mă las de nimeni jecmănit !