Levitaţie
« Prima pagină
Noi ne iubim cu o mie de braţe,
Cu o mie de trupuri,
Efervescenţa trupului se simte ca o înaripare
 
Dar suntem ca şi cum şerpilor,
De sub pielea lucioasă
Aripi de îngeri le-ar izbucni
Şi li s-ar adânci veninul,
Moartea sărind mai în amănunt.
 
Noi ne iubim cu o mie de braţe,
Înscrişi în celălalt ca omul vitruvian,
Arzând sub pielea celuilalt
Tăciunele aşteptării în focul apei,
 
Apa spălând-o cu somn vegetal
Până când tulpini groase
De uitare vor izbucni din amândoi,
Fără de liane între ele.
 
Efervescenţa sângelui se simte ca o
Înaripare. Semnele-ntrebării au ulcer
De-atâta muncit, de-atâta-ntrebat şi iubit.
 
Ştim cum se purifică toate,
Ultimul stinge lumina,
Dar pe ultimul, cine îl stinge?