Frig
« Home
De câteva secole,
Îmi şuieră vântul ca un şarpe în sânge;
Nu mai ştiu unde mi-am pus inima,
În care scorbură de vis îmbătrânit.
 
Sub zăpezile frunţii am ucis
Şi s-a făcut frig.
 
E atâta linişte,
Încât şi sufletul mi-e de sticlă.
Braţul mi - e transparent
Şi strig:
“E un reumatism de lumină!”