vânturile îşi răsfrâng
gemetele în buzunarul inimii lumina se strecoară ca o sclipire răcoroasă
am pierdut aurul rumenit între veghe şi somn într-o lume bidimensională
oglinzile ameţite descoperă doar verbele-s desen animat
pe coridoarele amintirilor
suntem singuri cu gândurile şi temerile noastre în ţara unde mergem vom
primi imediat green card
timpul face fuioare de nelinişti călătoare pe clapele unui pian fermecat de
degetele
răsucind vârtejuri de nebunie păcate ce uneori se cer împlinite
să ne înnodăm inimile pe acoperişul viitoarelor toamne în armonii voluptoase
sub umbra salcâmului unda fluviului încearcă să ne dăruiască din poveştile
lumii
nu te arunca în valuri
nu ştiu să
înot
cineva se deşteaptă înainte de sfârşitul zilei ecouri cioplind în piatră
chipuri la o răspântie de inimă în trei dimensiuni
ciopleşte materialul dur modelându-şi enigma o mângâie doar aşa o poate
simţi aproape priveşte
deapănă neadevăruri sub cele şapte răstimpuri apoi
caută cheia cântecului agăţată pe ultima treaptă
scârţâie
mersul părului despletit ca spicul de grâu
peste catifeaua palmelor desfăcute boboc
mi-aduc aminte era ieri
înconjurat de priviri ciupeai acorduri de chitară
strecurându-mi vorbe am mutat noaptea după zăbrele
iubeam privirea domoală şi umbra vocii care te ruga să rămâi
lângă rădăcinile mele aproape uscate
câţi ani pierduţi spulberati sub chiciura stâncilor a unui timp ce nu mai e
al nostru
sângele din venele pietrei conturează sufletul
cu ochi obosiţi aprinzi amurgul
dincolo de miezul nopţii ne aşteptăm
te voi recunoaşte după deschizătura pleoapelor
dogorind a cuvinte aşezate pe umerii goi
la umbra copacului ce se crede pădure
acolo unde demult nu mai există dragoste
hai să schimbăm amintirile în zori
pe absenţe trecătoare
disperarea pe nădejde
cuvântul să-l închidem
în spatele uşilor ziduri