Iz de-nsingurare
« Prima pagină
în noapte
lucidă cobor în calvarul cuvintelor
minciuna îmi face din mâna pe treptele lăsate de îngeri

alunec în neguri de ziduri
se-ntunecă mâna cu care îţi scriu
sinceritate se cheamă
locul acela

plânsul
rătăcit prin mansarde murdare
veghează tăcerea din mine
încă o noapte mai poţi
mângâia

durerea
umbla în picioarele goale
la capătul urmelor doar
zdrenţe