răsturnat în ţărână
orbecăind în noapte
cuvântul tăcut e ca mormântul
doar sufletul pe buze se aşterne
aştept un nu ştiu ce
să treacă peste vârste şi peste ani să zboare
noian de neguri în jur
amurguri plânse agonic
strigăte dureroase înalţ spre nelegiuire
fiinţa mă doare
înfometată