Pe undeva, printre
copaci, de-aseară a nins cu poeme
Şi peste blocuri, care, îşi sting luminile mute.
Cineva, mă caută, prin vreme,
Erau parcă ochii tăi adânci.
Pe undeva, doar ploaia mai scrie câte-un cuvânt
Cu negura străină a somnului de mâine,
Vreau să renasc, măcar şoaptă să-ţi fiu
Sau poate un început de cânt.
Pe undeva, doar lacrimile se preling printre cuvinte,
Ca tânguirea ce fierbe în adânc.
E doar un scurt popas, la margine de vis,
Când anii prind aripi de-a lungul umbrei tale.