parcă a fost mai ieri
într-un vis întâlnindu-ne
ne scurgem viaţa în clipe – nemărginită zare
între maree respiraţie tulburătoare
mi-am pus eşarfă roşie
între un ieri şi-un azi suntem noi
nu pretindem nici pomană
ci darul aşezat căuş
în palmă
mâinile noastre într-un alt vis se vor întâlni
înălţa-vom turn până-n miezul cerului
dintr-o singură inimă ridicându-se-n amurg
cu glasul lui tremurător
dorul
hai să oprim noaptea întreagă
alergând spre chemări
nu e nevoie
nici de ferestre
nici de lanţuri
nici jertfa adusa drept obol
să mă cuprinzi în braţe