Simfonia morţii
« Prima pagină
în abisul morţii se zvonea
că tu eşti parte din mine
punctele deveneau segmente bahice
bântuite de începuturile atâtor iluzii
stimulate de zboruri dresate de dependenţe spasmodice
sfârtecând mugurii în somnul absurdului
sărutul trişează gesturile
descântate în boabe de all_cool
carnea capătă mireasma viermilor mărşăluind în rană
vezi cât de greu îmi lupt decăderea
moaşele la naştere nemiloase
invizibil mi-au şantajat venele
simulând în vis rupturi emoţionale
scrutez viitorul interzis
îmi adaptez tăcerea
instantaneu cu preţul cărnii
simbolul morţii înnobilează interiorul
trupul strâmtoare între restul lumii
şi veşnica plângere


sufletul într-o cură freudiană
refulat sexual
ca zeu al medicinei
citea neîncrederea pe faţă
subordonat prezicerilor
trimite semne...

într-o simfonie a destinului