Emigranţi
« Prima pagină
popasul stejarul adoarme cu vârful copacilor
visând etern de verde crud
prelunga toamnă înroşeşte frunzele la poale
năimind cu visare ierburile care erup primăvăratec
alături de liliacul înflorit a doua oară
sângele oamenilor între două vârste
ieşiţi sprinţar în natură să mai inhaleze
o gură de tinereţe şi de
„je m’en fiche” de ea de viaţă tembelă
cu stressul şi tembelizorul ei cu tot
acum când vrem să trăim sentimente
în ţara verii indiene