Oameni de cuvinte
« Prima pagină
sărut metafora cu buze de cireşe
şoptite roşu şi viaţă
privind-o intens cu ochii mari
cât popoarele de frunze înseilate
pe ramurile copacilor cafenii
cobor cuvinte din cânt mioritic
pe note albastre de cer reflectat în oglinzi de ape
ridicate  în comparaţii de suflet
pe retina zilelor până la aura câmpului
rodit galben în comori pentru frământat pâinea
cea de toate zilele
şi toate sufletele cele gândite sau simţite
ca arama fierbinte bătută de soarele verii
turnat în mine  şi în voi lăsat la indigo
într-o oarece scriere
pentru oarece minţi înmiresmate violet
de amintiri presate cu iertare
presărate peste ceea ce sunt
lut ocru-auriu destrămat în brun de umbră
printre cuvintele-oameni