Mirele -1
« Prima pagină

 
Şi-a răsturnat mâncarea într-o sacoşă de plastic.
Fără baston plecând, fără bătrâneţe.
Mirele venea spre nuntă.
Costumul său de minnesanger- un mov de sărbătoare
Ştergea patina de haină  veche,
Moliile de atâta entuziasm se lăsau
Abandonate pe trotuar.
(Urmau să-l regăsească după nuntă)
Mirele orbise în faţa soarelui nunţii.
Trecătorii orbeau în faţa soarelui mire
Se-atingeau de umeri, de mâini
Şi începeau nu ştiu cum o horă.
Maşinile în loc de fumuri chiuiau
Îşi ardeau din voioşie condensatorul.
Se auzeau clopote – Manechinele
Îşi smulgeau podoabele prăvălite în praf
În locul lor, clopote mari în vitrine.
Bang-bang! Mirele trece
Lasă o urmă de mâncare
Şi un nesfârşit chef de a petrece.
Feţele se ascund sub flori de cireş, uriaşe
-Trece mirele, trece mirele
Ne arde gogoşile egoiste, pământul de sub picioare
 
Jocul acesta ne-a dus suspect
La kilometri înălţime.
Cine e mirele care e însuşi Mirele!
Oamenii îşi lasă fiinţa lor de oameni
Şi devin clopote
Devin inimi uriaşe,
Unele sunt roşii, unele sunt negre
          Unele sunt roşii, unele sunt negre.