-
Ofertă
-
Aceştia sunt toporaşii copilăriei mele
- şi
acestea sunt durerile mele răspândite pe câmp.
-
Sunt ca un ghid prin mine...
-
Acestea sunt obiectele mele,
-
întâlnirile şi despărţirile,
- nu
depăşi linia, nu intra
- în
prăfuitele şi personalele mele...
-
Poftim toporaşi de pe malul
-
râului meu repede.
- Te
privesc agăţat de câte o stâncă,
- dar
gândurile, bulboane înfricoşătoare
- mă
sorb şi mă poartă
-
până în negândire.
- Eu
vin cu muzeul meu tot mai larg
-
spre tot mai puţine furtuni.
-
Poftim toporaşi, după ce
- am
semănat vânt şi-am cules furtună.
- E
tot ce ţi-am putut aduce.
- De
o mie de ori mi-a venit să-i zdrobesc
- ca
pe sufletele de mine zdrobite,
- ca
pe aceste secete de răutate
-
ce-mi seacă râul,
- ca
pe aceste nepăsări
-
ce-mi uită muzeul.
-
Poftim. Mă prăbuşesc. Ard.
-
Bulboana gândului mă poartă
-
printr-un şuvoi de flori.
-