Mirosul gutuilor îmi
desfăcea genele
Venind din lumea visului neclar
Păream o mobila cu ochii deschişi
o clipă, între mobile moarte
Prin aer, lung şi incredibil de încet
Sporul gutuii îngălbenea o raza de soare
Corpusculii camerei - brăţări de agata
căutau mâini de podoaba, mâini de aristocrată.
Nu îndrăzneam sa mişc un picior, nu-mi mişcam inima
Timpul s-ar fi accelerat,
ar fi început să vestejească
Raza de soare, raza gutuii, raza ochiului meu
Candela ardea dreapta, Dumnezeu îmi zâmbea
Gutuia ardea dreapta, doar raza se arcuia.
Oglinda pătata de muşte tulbură întâlnirea
Nu cunoştea sărbătoarea, ci un pat si o masă
Obişnuite si-un trup din care ţâşneau
picături de memorie
Si-aşa privind în lumea geamului neclar
Mirosul gutuilor mi-a sigilat genele.