azrael
« Prima pagină
gheaţa nu poate explica moartea
 
paşii mei se topesc în liniştea nopţii
pretutindeni urlete surde
cineva aruncă pietricele în oglindă
undeva departe sunt păsări
 
ascult chemările
aud voci
proiecţiile vibrează strălucind albastru în ochi, în creier, ce legătură,
avem nevoie din ce în ce mai des de umbrele, alergăm după scaunul din întuneric,
ne construim personalitatea
fier în loc de sentiment
şi sânge în loc de energizante
pentru o ultimă migraţie a popoarelor
concurenţi, ocupaţi-vă locurile
pistolul nu greşeşte niciodată
întotdeauna se găseşte un trup
 
dacă luptăm la umbră
vom fi condamnaţi la întuneric
infinitatea de rase se prăbuşeşte asupra noastră
imperiul se clatină scrâşnind desăvârşit,
povestea bătrânului soldat
începe cu un simplu sărut refuzat
 
feriţi-vă de rănile superficiale
 
vreau să mă îmbrac în pene
aşa aripile mele vor topi soarele şi îl vor prăbuşi în ocean
o îngheţată universală
sistemul are termen de garanţie nelimitat...
interzis însă copiilor sub 100 de ani,
ei nu au învăţat încă
să râdă