Dragonii fecioarelor
« Prima pagină
dansăm în umbra totemelor
fetele aşteaptă să fie salvate de monştrii
vrem să trăim pentru a schimba
coapsele de foc se pierd între flux şi reflux
nu poţi rezista tentaţiei
va fi timp întotdeauna pentru regrete tardive
dar nu acum, nu azi
 
lancea răsuflă aerul tare
muzica ne însoţeşte pretutindeni
ne unduim decapitând barbari
o sete de sânge inexplicabilă
şi totuşi pescăruşii nu sunt mulţumiţi
niciodată nu sunt destule cadavre
 
universul a ajuns la final
între săbii se ascund dorinţe suprimate
vrem totul
căutăm poteca ascunsă
punctul slab al zidurilor cele mai înalte este cerul
 
poate inutil
oamenii păşesc alături de cocori
la fel cum odată mărşăluiau alături de muşte...
şi totuşi, nici până astăzi nu am învăţat să zburăm singuri
 
înconjurat de fecioare e greu să te stăpâneşti
caii albi aleargă ca vântul mânaţi de râuri
 
erotism
principiile se înlănţuie pasional
totul durează însă doar o secundă
 
ce simplu a fost pentru dragoni...
 
oamenii suspină o viaţă întreagă
pentru că vor să nu fie uitaţi