I will be forever blameless
« Prima pagină
ridicăm ziduri,
sărutăm zei,
purtăm războaie strigând după ajutor
păsările adulmecă urletele schilodite
am aţipit pe cruce
vom învia atunci când vor arde rezervele de ego
veniţi să priviţi mai bine
cinematograful apocalipsa îşi deschide porţile,
oferim locuri în primele rânduri,
cei virtuoşi au prioritate
ei nu consumă atâtea floricele şi nu aruncă pe jos coji de seminţe
sfinţii nu pot risca să-şi murdărească halatele
în satin se îngroapă iluziile
ultimele vociferări nu mai au nicio relevanţă
ştim, ştim
întotdeauna dincolo era mai ieftin...
 
nu trebuie să plângi
lasă-mă să te învăţ să trăieşti din nou,
am distrus lumea pentru a o naşte încă o dată
Tiamat ne spune să o facem mai bine de data asta
aşa că hai, urmează-mă
ne vom întoarce în pământ
 
zâmbeşte, pasagerule!
 
atenţie, se închid uşile
 
fără frică
destinaţie întunericul