Ora blestemelor de plastic
« Prima pagină
contratimp
nici măcar spiritele nu mai au secunde de odihnnă
ectoplasma trebuie întreţinută, viitorul aparţine măştilor de castraveţi
moda sacrificiilor transcende moartea
nu ne permitem să suferim, nu avem timp de ifose
înainte, amăgindu-ne cu poze strălucitoare
buzele strălucesc doar la televizor
roşu aprins, culoarea asfinţitului
Helios nu mai oferă randament
am împărţit sufletul în porţiuni mici, ambalate în cartoane roz
avem şi funde
sărbătoare perpetuă
brandul iisus a fost cumpărat de coca cola, demult, camioane roşii, exact 0% zahăr
nimeni nu se simte atacat
nici nu avem de ce să o facem
dragostea trece foarte bine prin sânge
the big mac,
why change perfection?
 
să acceptăm evidenţele,
viaţa merită trăită
poftim un biscuite şi taci
acum ai ceva de făcut, până la o nouă apocalipsă
florile pot să rănească şi nu neapărat în nord
caută spinii
înfige-ţi palmele adânc, până la os
nu vei înţelege ce înseamnă durerea,
dar vei putea măcar să arăţi câteva lacrimi
câteva suspine
reuşeşesc în orice caz să mai salveze ceva
 
haide,
să bem un pahar împreună
fără alcool, doar suc
poate că astfel lumea care se va naşte din noi va uita
să ucidă
 
ajunge,
opreşte-te
blestemele tale nu pot să-mi facă nimic
trăim într-un univers de plastic,
am murit încă o dată în visul meu,
încercând să te apuc de mână...