Qi
« Prima pagină
invoc picăturile
în cele patru colţuri forţa se acumulează
spasm
o siluetă abia perceptibilă îţi scuipă în faţă coji de seminţe
sau, s-ar putea să fie doar vântul
 
lumânările afumă lumina
în biserică decapitarea a fost răsturnată demult...
 
ne place să credem oglinda
privirile străpung straturi
încercăm să ne mângâiem în ceilalţi
întotdeauna cu mânuşi groase,
de uz general...
 
inima,
a fost trecută la şi altele
trăim!
un hobby perfect pentru un sfârşit de săptămână
bucăţile de carne sfârâie amestecându-se cu sufletele
mai trebuie puţin muştar
avem nevoie de copii născuţi din piper şi curry
 
tablourile ascund înjurături
imortalizăm ceea ce vrem să distrugem
timpul răpeşte zâmbetele
pe măsură ce oraşul se luminează şi sângele se-ncheagă
lacrimi amestecate în şampanie
băncile ar trebui doborâte
 
ce păcat că există întotdeauna un mâine,
poate că oamenii ar trăi altfel în ultimele 24 de ore ale vieţii lor
sau poate că nu...
 
vreau să mă mai sinucid încă o dată în seara asta
chelner, un pepsi te rog, şi vezi să fie light!