Rune pentru o lume aflată la sfârşit
« Prima pagină
pietrele nu mai au răspunsuri
dansăm degeaba în cercuri
ritmul nu ne mai ajută decât să adormim
mantre şoptite pentru dumnezeul somnului
pretutindeni porcii,
aşteaptă să-şi mănânce stăpânii
şi nu cred că ai vrea să fii aici
când inevitabilul se va întâmpla...
ta ta
 
*
 
drumul zace în faţa noastră
pe ecranele de plastic am devenit supereroi
spre alfa
omega se simte neglijat şi pe bună dreptate
eşecul nu mai e la modă
ne sufocăm în reuşitele noastre
la început, tu erai o fată şi eu eram un băiat, culmea, nu...?
 
*
 
după o călătorie lungă
caii apusului poposesc în spatele orizontului
te văd în faţa mea, goală
între mâinile tale soarele îmi zâmbeşte
cu buze roşii, imagini cărnoase
naşterea unui nou măr
moarte!
înainte!
curaj, curaj, pentru caii noştri
măcar ei merită
o soartă mai bună decât noi
 
hai, zâmbeşte,
dacă te încurajează cu ceva în clipa când toţi se pregătesc să moară,
să ştii că mie nu îmi pasă de ei, şi să ştii că te iubesc... mă bucur că şi tu simţi la fel...
 
fără lacrimi te rog
nu are nicio importanţă
ar fi trebuit să înţelegem că lumea noastră se va termina
chiar când
am învăţat şi noi să râdem