Ţânţarul nemuritor
« Prima pagină
sângele celor mulţi ne poate garanta imortalitatea
construim statui, silabisind mantre
undeva acolo, în colţurile universului pe care l-am plăsmuit
efigiile ne aşteaptă fără să clipească
îţi priveşti reflexia şi nu te mai recunoşti
cântăm ode pentru a învia zeii
când de fapt zeii nu vor decât
să fie lăsaţi să moară
 
*
 
te-am atins cu un ac ascuţit
înainte de înlănţuire îmi înroşesc buzele în foc
rămân urme întotdeauna
şi astfel pădurea ne poate recunoaşte
să topim măştile, să ne amestecăm inimile
poate că dintr-o mulţime de nuduri va izbucni viaţa
ploaia spală clopotele strângând mizeria la picioarele noastre
trebuie să fim atenţi
este nevoie de un singur pas greşit
pentru a te îneca în lacrimi
 
*
 
haide cu mine
să trecem prin curentul de munte
pe urmele urşilor copacii se împletesc schingiuiţi
ultima destinaţie iubirea
interiorul unui inel
încetinim timpul
matrix reloaded sau cum pământul se fereşte de gloanţe
te provoc,
aruncă-te
în ochii mei
 
*
 
ţânţarul pluteşte obsedant căutând lumina
cu toţii avem nevoie de iluzii
încercăm să evadăm
şi nu facem decât să ne strivim pe geamul de os
johnny bravo, keep walking