Lohengrin
« Prima pagină
între mine şi munţi stau
aceste oraşe atomizate, neclare
în vaporii de alcool şi parfum ca
nişte lebede grase şi negre, cu
ţipete polifonice, unii le iau
drept cântece, din snobism înduioşător,
privesc spre munţi şi suspină-n
clişee, vai, cântecul lebedei, ce
wagneriană expresie a morţii, vai,
pe lacul de sulf glaciar, dizlocat din
abisul de stânci, vai, întins ca o
pată banală, expresionism
urban dintr-o pornire făţişă,
convulsiv-metaforică, de a
schimba sacrul în profan şi
munţii stau mai departe cuminţi,
între memoria lor şi
memoria lumii e mereu câte un
iisus crucificat